Am auzit mult vorbindu-se de NLP în ultimii ani. Am fost chiar curioasă să aflu mai multe despre acest nou şi fascinant subiect, care este din domeniul psihologiei. NLP vine de la neuro-linguistic programming (în limba engleză) şi înseamnă tradus în româneşte programare neurolingvistică.
Deşi criticii consideră că NLP-ul este o pseudo-ştiinţă, pentru că bazele pe care a fost construit nu sunt pe deplin elucidate şi fundamentate după toate rigorile ştiinţei, adepţii acestuia au avut rezultate spectaculoase în aplicaţiile practice. Este o situaţie asemănătoare cu cazul homeopatiei, care deşi ciudată şi controversată, funcţionează de multe ori fără să poată fi găsite explicaţii logice. Fondatorii NLP s-au bazat pe importanţa limbajului (în general, nu numai cel vorbit) în modelarea propriului nostru creier, în comunicarea cu semenii şi în inducerea stării noastre generale de sănătate.
„Cartea cărtilor în NLP„,despre care o să vă vorbesc astăzi şi pe care v-o recomand cu căldură, este una de căpătâi în domeniu pentru că tratează exact tiparele NLP, adică acele structuri psihologice pe care ni le formăm, le învăţăm sau le moştenim şi care ne determină modul în care gândim şi în care percepem lumea.
Poate să pară o afirmaţie surprinzătoare, dar efectiv mi-a venit să plâng atunci când am citit primele capitole ale cărţii, pentru că mi-am dat seama cât de vitregită am fost eu personal şi cei din generaţia mea, precum şi cei din generaţiile anterioare, pentru că am fost educaţi într-un anumit fel şi ne-am format nişte tipare mentale care nu ne-au ajutat să percepem realitatea într-un mod care să ne permită să evoluăm frumos. Dar nu este totul pierdut, putem să înţelegem şi să ne transformăm de acum încolo…
Una dintre primele lecţii pe care putem să ne-o însuşim din introducerea cărţii este distincţia hartă-teritoriu: harta nu este totuna cu teritoriul pe care-l reprezintă. În creierul nostru noi ne construim hărţi, adică reprezentări ale realităţii. Dacă aceste hărţi mentale sunt sărace în detalii, incomplete, greşite, nu ne sunt de folos în orientare, ba chiar mai mult, ne pot „ajuta” să ne rătăcim complet. În cazul opus, hărţile bune, chiar dacă nu se substituie teritoriului, pot să ne ofere tot ceea ce trebuie ca să ne orientăm corect şi să ajungem acolo unde vrem.
Spre deosebire de alte curente şi orientări ale psihologiei, care pe lângă rolul explicativ l-au avut şi pe cel al terapeutic, NLP-ul s-a orientat şi spre obţinerea excelenţei umane în domeniul dezvoltării personale. Problemele pe care psihologii au reuşit să le trateze utilizând tehnici NLP sunt fobii, depresii, dificultăţi de adaptare, boli psihosomatice, miopia, diverse alergii. În multe abordări ale psihologiei se încearcă găsirea cauzei unei afecţiuni urmată de introspecţie, adică introducerea subiectului în adâncul amintirii şi retrăirea detaliată a momentelor (de cele mai multe ori neplăcute) care au condus la „declicul” psihologic. Se încearcă să se răspundă la întrebarea de ce?
Prin contrast, în NLP subiectul este scos în afara cadrului evenimentului şi făcut să privească totul ca un spectator neutru dinafară. Sau ca regizor al unui film, care coordonează evenimentele şi este pus în situaţia să găsească soluţii. Întrebarea căreia i se caută răspuns este cum funcţionează toate acestea?
Dar să revenim la excelenţă şi să vedem cum se poate obţine aceasta. Şi nu numai excelenţa, ci şi vindecarea anumitor dezordini. Cartea despre care vă povestesc ne descrie 77 de tipare a căror cunoaştere ne oferă „armele” dezvoltării. Acestea sunt expuse şi tratate în cea mai mare parte a cărţii, ca număr de pagini. Un verb pe care-l folosim zilnic mi-a atras atenţia şi este tratat în mod special, pentru că NLP se referă la urma urmei la limbaj.
Fără să ne dăm seama, banalul şi atât de uzualul „a fi” ne poate crea probleme. Simpla afirmaţie „este„ poate să ne inducă în minte imagini statice despre ceva şi să ne împiedice să percepem evoluţia, să ne punem şi în situaţia celuilalt, să înţelegem şi alte puncte de vedere.
În carte mai sunt analizate multe alte variante de limbaj, autorul acesteia, Dr. L. Michael Hall, fiind unul dintre fondatorii neuro-semanticii, o nouă ramură a semanticii, care analizează felul în cere limbajul modelează creierul. Vorbirea care vindecă este o sintagmă utilizată şi în religie (taina spovedaniei), şi în psihanaliză (fondată de Freud) şi în NLP mai nou, dar rădăcinile acestui concept sunt vechi de mii de ani. Este uşor de înţeles că vorbirea poate şi să distrugă sau să limiteze felul în care percepem şi judecăm şi astfel ne dăm seama de importanţa comunicării clare, eficiente şi cu precizie.
O astfel de carte nu doar se citeşte, ci se studiază. Sunt convinsă că la prima lectură nu am înţeles totul şi mă bucur că o am în propria bibliotecă, ca să pot relua oricând lectura anumitor secţiuni, pentru aprofundare şi lămuriri.
Dar ceea ce am reţinut ca idee generală este puterea NLP-ului ca mijloc de auto-evoluţie. Şi chiar dacă de ceva vreme tehnicile NLP se utilizează în vânzări de exemplu, ca să „vrăjească„ interlocutorul şi să îl determine să cumpere ceva această tehnică este mult mai mult decât atât iar cartea este fascinantă în întregul ei conţinut…
„Cartea cărţilor în NLP„, scrisă de Dr. L. Michael Hall şi Barbara P. Belnap a apărut la Editura Vidia, Bucureşti în anul 2014 si, dacă sunteţi interesaţi să o cumpăraţi puteţi să o comandaţi direct de la editură, unde de multe ori o găsiţi în ofertă, la preţ redus.
Claudia a zis
Reblogged this on Claudette Bazar and commented:
E ceva timp de cand nu v-am mai adus noutati despre ofertele la carti. Revin astazi cu amanunte despre o oferta foarte tentanta care are in centru o carte a carei recenzie tocmai am publicat-o pe Lecturi de mamica unde va invit sa o cititi si sa aflati amanunte despre cum puteti sa o aveti in biblioteca.
Este o carte care merita nu doar cumparata si citita ci pur si simplu studiata. Este o carte care ne va ajuta sa ne cunoastem mai bine, sa ne descoperim problemele dar si sa ni le rezolvam.
Lectura placuta! 🙂