Am tot auzit vorbindu-se în ultimii ani despre celulele stem, care sunt celule nediferenţiate ce se pot dezvolta, pot deveni celule diferenţiate şi apoi se pot înmulţi. Prin aceste caracteristici ele sunt utile în tratamentul multor boli, pentru că pot reface ţesuturi afectate sau distruse. Aşa că am fost curioasă să aflu şi despre educaţia STEM, atunci când termenul „mi-a sărit în ochi” într-un articol.
Educaţia STEM nu are nici o legătură cu celulele din biologie sau medicină, ci este pur şi simplu o coincidenţă. STEM, scris aşa cu litere mari, este un acronim care vine de la cuvintele englezeşti Science, Technology, Engineering şi Mathematics, care se traduc desigur prin Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică.
Cum şi de ce a apărut termenul, terminologia şi politica educaţională orientată în această direcţie? Nu existau până acum? S-a reinventat oare roata? Răspunsurile sunt bazate pe realitatea vieţii de zi cu zi. În 2009 în Statele Unite ale Americii, chiar preşedintele Obama a lansat un program naţional în această direcţie, pentru că statisticile erau îngrijorătoare. Numărul copiilor, elevilor, liceenilor şi studenţilor care se orientau către aceste domenii, mai precis către ştiinţele exacte a scăzut dramatic. Industria, companiile, societatea a ajuns într-o mare criză de specialişti şi nu poate funcţiona. Acum să ne gândim că la urma urmei americanii au bani şi pot să racoleze dacă vor ingineri de peste tot din lume. Dar noi ce vom face?
De ce s-a ajuns aici? Pentru că în ultimele decenii în educaţie s-a pus accentul mai mult pe disciplinele aşa-zis umaniste. Chiar la noi în ţară marea majoritate a elevilor doreau să studieze drept, psihologie, relaţii publice, relaţii internaţionale şi altele asemenea. Dar către domeniile reale, care necesită o gândire riguroasă şi mai ales calcule exacte, au început să se îndrepte din ce în ce mai puţini tineri. Se pare că în alte ţări cei de la conducere „s-au deşteptat” cam târziu ce-i drept, dar la noi nu prea există speranţe. Ori dacă vom educa tinerii să fie doar capabili să vândă (sau să încerce să vândă) ceea ce produc alţii, sau mai rău, să ştie doar să culeagă căpşuni, ce viitor ne aşteaptă?
Cu ceva ani în urmă, în Italia un analist a remarcat următoarele: „Şi un copil italian şi unul chinez au play-station. Diferenţa este că în timp ce copilul italian ştie să plimbe desene animate pe un ecran, cel chinez învaţă să o construiască!”
”Dar către domeniile reale, care necesită o gândire riguroasă şi mai ales calcule exacte, au început să se îndrepte din ce în ce mai puţini tineri. Se pare că în alte ţări cei de la conducere „s-au deşteptat” cam târziu ce-i drept, dar la noi nu prea există speranţe. ” – părerea mea este este că ar trebui încurajată dezvoltarea industriei, a școlilor tehnice și profesionale pentru ca tinerii să aibă spre ce să se îndrepte, să fie nevoie de ei. Toate cele bune !
Da, ar trebui incurajata…. La urma urmei mai depinde si de noi, parintii 😉
Toate cele bune si tie, Georgeta! 🙂