Cine se teme de internet?

Un articol interesant din presa internaţională, pe care l-am citit de curând, pune această întrebare aparent ciudată, dar totuşi deosebit de profundă „cine se teme de internet?„. Cei care doresc să deţină controlul pot să fie primii care să se teamă de influenţa pe care informaţiile transmise prin internet le pot avea asupra maselor.

În general cei care doresc ascunderea adevărului nu doresc ca propagarea informaţiilor să fie atât de facilă pe cât este acum în era post-industrială. Acestea sunt probleme generale, dar în articol se discută ceva mai detaliat despre intenţiile Google de a modifica modalităţile de a calcula ratingul site-urilor. Potrivit temerilor, gigantul IT ar dori să ia în considerare „fluxul” de accesări şi nu calitatea articolelor, care în treacăt fie spus este foarte greu de determinat prin posibilităţile actuale de prelucrare a informaţiei.

Criticii aduc argumentul că lupta se va da pe tărâmul titlurilor şocante care vor trebui să atragă cititorii şi să se obţină astfel un număr cât mai mare click-uri, în timp ce conţinutul articolelor fie nu va avea nimic de a face cu titlul, fie va fi foarte slab din punct de vedere al conţinutului sau al adevărurilor propagate. Mie mi se pare că deja la noi multe publicaţii online practică o astfel de politică editorială orientată doar spre trafic pe internet. Iar în domeniul televiziunii ce să mai vorbim, că acolo atragerea telespectatorilor cu orice preţ a condus la realizarea de producţii numai bune pentru retardaţi mintal.

Apărătorii Google, precum şi surse din cadrul companiei menţionează că de fapt încă se lucrează la elaborarea unui model probabilistic multi-nivel  de determinare a „încrederii” şi „adevărului” pe care un site şi implicit articolele publicate, le pot avea în această uriaşă avalanşă de informaţii. Pasionaţii de matematică pot găsi în diverse surse şi formule de calcul efectiv ale acestor niveluri de încredere, la care încă o dată o spunem, se mai lucrează. Ideea de bază este identificarea de către motorul de căutare Google a „tripletelor” de adevăr şi atribuirea unor scoruri numite KBT (de la Knowledge-Based Trust), care prin combinaţie, şi cu algoritmii actuali încă în uz să confere unui site o anumită poziţie pe paginile de rezultate ale căutărilor. Iată un exemplu simplu de tot ca să se înţeleagă ce ar fi o astfel de „tripletă”: Obama – preşedinte – Statele Unite are valoarea de adevăr 1 (adevărat, corect), pe când Obama – preşedinte – Kenya are valoarea de adevăr 0 (adică fals, incorect).

Criticii vin încă o dată cu contraargumentele că anumite tipuri de informaţii „nedorite” ar putea fi trecute automat în coada listelor şi în această categorie ar putea să intre criticile aduse guvernelor, băncilor sau celor care pot să decidă etc. Adepţii Google îi cataloghează în schimb pe aceştia ca fiind obsedaţi de teoria conspiraţiei, şi discuţiile tot continuă.

Dar indiferent de diversele păreri, de argumente sau contraargumente, cu toţii sunt de acord cu faptul că actuala stare de lucruri nu poate să mai continue, pentru că accesul la cantitatea colosală de date de acum este din ce în ce mai haotic şi listele de căutări sunt pe măsură ce trece timpul tot mai neconforme cu dezideratul de a oferi utilizatorilor o informaţie utilă, corectă şi de calitate.