Câteva nopţi din luna august sunt aşteptate mereu cu mare interes de către pasionaţii de astronomie, pentru că înainte de ivirea zorilor pe 11, 12, 13 şi 14 august are loc curentul de meteori numit perseide. Vor fi adevărate ploi de stele căzătoare, pentru că traiectoria Pământului intersectează traiectoria unei comete numită Swift-Tuttle, ale cărei resturi ajung în atmosferă şi ard.
Aprinderea se produce, ca şi în cazul oricărui corp ce ajunge în atmosfera terestră, din cauza forţelor de frecare cu aerul, care sunt foarte mari pentru că şi viteza de intrare în atmosferă a resturilor de cometă este foarte mare, de peste 200.000 de kilometri pe oră. Este foarte mult, dacă ne gândim prin comparaţie că cele mai grozave avioane de luptă ating undeva la 3500-4000 de kilometri pe oră, poate ceva mai mult în picaje.
Pentru că cea mai mare parte a corpurilor ce cad pe Pământ în timpul perseidelor sunt mici, ele ard complet în atmosferă şi de aceea se numesc meteori. Doar puţine dintre ele, care sunt mai mari şi nu reuşesc să ardă complet, ating solul şi atunci se numesc meteoriţi.
Denumirea de perseide provine din poziţia relativă pe cer a „ploii de stele”, care se găseşte în dreptul constelaţiei Perseu. Este desigur doar un termen, pentru că în timp ce stelele din Perseu se află la multe mii şi milioane de ani lumină de Pământ, meteorii ard pe undeva pe la 100 de kilometri altitudine deasupra solului.
Ca să vedem fenomenul este bine să ne trezim dimineaţa devreme înainte de răsăritul Soarelui, să avem noroc de cer senin, fără nori şi să alegem un punct bun de observare al cerului. Un astfel de punct este situat într-o zonă fără lumini artificiale, care perturbă observaţia. Mai norocoşi vor fi prin urmare cei care locuiesc la ţară sau sunt undeva la munte zilele acestea, dar într-o zonă liniştită, nu într-o staţiune unde clădirile şi străzile sunt iluminate „ca ziua”.
Noroc de vreme buna să aveţi şi răbdare!
Lasă un răspuns