Manual de utilizare a creierului (vol 2) – recenzie

După ce am parcurs primul volum din cartea ”Manualul de utilizare a creierului” click aici pentru recenzie), scrisă de de L. Michael Hall şi Bob G. Bodenhamer, am avut ocazia să citesc şi volumul al doilea. Nu credeam că îmi va fi uşor, dar temerile mele au fost depăşite cu mult de dificultatea cărţii. Mă bucur să o am în bibliotecă pentru ca să pot atunci când doresc, să reiau şi să aprofundez temele. Cartea se adresează celor care au deja noţiuni şi cunoştinţe de bază despre programarea neurolingvistică şi care au parcurs deja câteva cărţi de bază, printre care şi volumul 1 al mini-seriei.

Chiar de la început, din prima parte, suntem puşi în contact cu gândirea sistemică. În vorbirea de la noi şi cred că şi de prin alte părţi, există o vorbă care spune că nu vezi pădurea din cauza copacilor. Ei bine, cam asta se cere unui expert în NLP, să vadă şi pădurea în ansamblul ei, dar fără să neglijeze şi aspectele punctuale („copacii”, adică). „Sistemele nu sunt obiecte văz – auz – simţire. Ele presupun relaţii, tipare şi procese invizibile care au loc între elementele componente. Aşadar pe măsură ce abordăm gândirea sistemică, trecem dincolo, depăşim gândirea în detaliu.”

Un alt capitol, intitulat Cinematograful minţii a fost ca o adevărată revelaţie pentru mine. Am înţeles că de fapt toate informaţiile pe care simţurile ni le aduc sunt procesate în creier astfel încât în cele din urmă imaginea noastră despre lumea înconjurătoare este subiectivă, în funcţie de ceea ce creierul nostru este învăţat şi obişnuit să „construiască”. Pentru că de la ochi nervii duc la creier semnale electrice şi chimice, de la nas, limbă, urechi şi piele la fel. Aici intervine magia NLP, pentru că aflăm, ştim şi putem să edităm „harta teritoriului” formată în creierul nostru. Noi singuri construim „filmul” iar succesul constă în a avea o hartă a filmului pe care să o putem folosi! Este ştiut faptul că marii sportivi de exemplu stăpânesc şi folosesc tehnici speciale de a-şi „vedea” cursa pe care se auto-programează să o câştige, îşi „programează” practic succesul.

Un paragraf din carte care mi-a atras atenția, ne spune despre informaţia bună din spatele filmul groaznic, pentru că va trebui să acceptăm şi că avem şi filme de acest fel, sau că vom mai construi unele pe parcursul vieţii. Mereu avem eşecuri, dar care trebuie tratate ca lecţii de viaţă şi nu ca dezastre totale, ireversibile. Important este să reîncadrăm filmul, să extragem ceea ce se poate folosi din el, ca să învăţăm noi înşine din greşeli, sau să-i putem învăţa pe alţii. Atitudinea este cea care face minuni!

Şi vom mai afla şi despre atitudinile presupoziţionale (li se spune în carte, adică acele idei preconcepute), care de cele mai multe ori ne pot provoca dificultăţi în construcţia unei hărţi utile.

Partea a doua a cărţii se intitulează ”Stăpânirea celor patru meta-domenii NLP” şi discută despre control (şi auto-control). Pentru că la urma urmei acesta este scopul întregului aşezământ NLP, în vederea atingerii excelenţei, dar şi din punct de vedere terapeutic. Cum să ne controlăm stările pe care le creează filmele noastre? – este o întrebare de bază la care se caută răspunsurile utile.

Partea a treia, ”NLP-ul sistemic”, se axează pe ideea de „câmp unificat”, noţiune mai degrabă specifică fizicii, dar care a ajuns să fie şi aici folosită pentru a descrie stările, faptele şi evenimentele dintr-o perspectivă unitară. Se vorbeşte despre meta-stări, meta-cadre, meta-model, meta-programe etc. În general cititorul va întâlni destul de des într-o carte despre NLP termenul meta, care este un prefix de origine din limba greacă, folosit acum în toate limbile moderne şi care înseamnă „dincolo de”, „după”, cu sensul de schimbare, transformare, transpoziţie.

Ca să exemplific am luat din carte un pasaj atât de elocvent încât ar trebui inclus în manualele de psiho-pedagogie:

  „… dacă eu creez o meta-stare pentru învăţarea cu necesitate şi tensiune, probabil că:

• Voi crede că învăţarea este dificilă, neplăcută, un rău necesar, nedistractivă.
• Voi valorifica mai degrabă fuga de învăţare decât apropierea de ea.
• Voi înţelege învăţarea ca fiind un lucru indezirabil, dar pe care alţii sau lumea mă vor forţa să-l fac.
• Voi avea aşteptări ca învăţarea să fie dificilă.
• Voi intenţiona să o evit atunci când pot, dar să mă „constrâng” şi să mă „forţez” să învăţ când nu am încotro.
• Mă voi identifica drept „o persoană care nu se pricepe la învăţat”, dar căreia îi place să facă alte lucruri.”

Partea a patra a cărţii este despre Modelarea folosind NLP-ul sistemic, discutându-se despre Modelul Strategiilor NLP îmbogăţit şi despre Modelarea cu ajutorul meta-nivelurilor.

În fine, ultima parte a cărţii, cea de-a cincea, tratează Excelenţa personală. În toată cartea se găsesc la finalul fiecărui capitol rezumate, care pot fi folosite pentru învăţarea cu notiţe, aşa cum face orice student de exemplu şi exerciţii cu diferite grade de dificultate, dar care ne pot antrena eficient. Într-unul dintre acestea suntem puşi să urmărim într-un ziar termenii şi cuvintele cele mai des utilizate pentru a identifica „tiparul mintal” al celui care a scris articolul, sau ceea ce el intenţionează să transmită la nivel subliminal. La fel putem face şi cu emisiunile TV, dar dacă m-aţi citit până aici, cu siguranţă aţi ajuns la concluzia că multe dintre ele se adresează unui public cel puţin lobotomizat…

Aşa că mai bine să citim cărţi bune, din toate domeniile care ne interesează!

Manual de utilizare a creierului – volumul 2, ca si primul volum, de altfel, se află de vânzare în librăriile virtuale.

Lectură plăcută să aveți!