Cele cinci legi ale prostiei

Economistul italian Carlo Cipolla (1922-2000) a fost profesor la mai multe universităţi de prestigiu din Italia şi a fost specializat în istoria economiei. Printre multele sale studii el a scris şi un eseu incitant despre prostia omenească. Chiar dacă s-a dorit a fi un articol umoristic, din păcate realitatea arată cât  de periculoși pot fi idioții şi cât de greu este să lupți cu ei. Ani lungi de muncă de cercetare l-au ajutat să formuleze cinci legi universale ale prostiei, legi care funcționează în orice societate şi în orice perioadă istorică. El a dovedit că prostia în sine este cu mult mai periculoasă decât ne-am fi aşteptat şi ne-am obișnuit să gândim despre ea.

Prima lege a prostiei afirmă că omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară. Cu alte cuvinte în orice moment suntem înconjuraţi de mult mai mulţi proşti decât am putea crede. De multe ori un om care arată deștept și raţional, se dovedeşte a fi un idiot veritabil. Proștii apar mereu în cele mai nepotrivite locuri și în cel mai nepotrivit timp, ca să dea strice totul. O vorbă de duh zice ca mama proştilor e întotdeauna gravidă.

A doua lege a prostiei este şocantă şi spune că probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale. Cu alte cuvinte cineva poate fi foarte bun într-o anumită profesie sau meserie, dar să fie totodată un prost notoriu. Cipolla a efectual experimente în mediul universitar pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personalul de serviciu, colaboratorii din administrație și lectorii. “Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proştilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă şi așteptam (Prima lege) şi am dat vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, insuficienta educaţie. Dar, mergând mai departe pe scara socială, acelaşi raport l-am văzut printre funcţionarii cu muncă de birou şi studenţi. Şi mai impresionant a fost să se constate aceleaşi cifre şi printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincii sau din universităţi – aceiaşi parte dintre profesori s-au adeverit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul şi pe elita intelectuală – a laureaţilor premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super puterea naturii: acelaşi număr de laureaţi au fost proşti.” – ne spune foarte frumos, cu oarecare umor, dar din păcate atât de adevărat, economistul italian. Ideea lansată de legea a II-a pare greu de acceptat, dar legea este valabilă. Fiecare se poate gândi acum la câţi proşti întâlneşte la locul de muncă, inclusiv printre şefi, sau mai cu seamă printre şefi… că nici ei nu sunt ocoliţi…

Legea a treia a prostiei ne edifică totuşi ce este Prostul – este acea persoană a cărei acţiune produce pierderi altor oameni şi lui însuşi inclusiv. În această lege toți oamenii se împart în patru grupuri: naivii (N), deștepții (D), infractorii (I) și proștii (P). Să-i împărţim prin câteva exemple. Dacă Ion acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Gheorghe, atunci el face parte din categoria naivilor (N). Dacă Ion face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Gheorghe, atunci este deștept, pentru că toţi au avut de câştigat (D). Dacă acțiunile lui Ion îi aduc beneficii, dar Gheorghe are de suferit de pe urma lor, atunci el este un infractor (I). În fine, dacă Ion acţionează astfel încât Gheorghe pierde fără ca Ion să câştige, ba mai pierde şi el la rându-i, atunci este prost (P).

Este uşor să ne imaginăm ce amploare pot avea daunele pe care le provoacă proștii, mai ales când nimeresc în organele de conducere și au autoritate politică și socială. Mai este însă un aspect care-i face pe proşti atât de periculoşi, despre care o să discutăm la legea următoare.

A patra lege a prostiei

Deștepții mereu subestimează potențialul distructiv al proștilor. Oamenii proşti sunt aşa de periculoşi pentru că acţiunile lor sunt complet iraţionale, iar oamenii raţionali cu greu pot deduce logic un comportament absolut ilogic. Dacă eşti deștept și uiți că poţi să ai de a face cu un prost, oricând şi oriunde, înseamnă să comiți o eroare care te poate costa foarte scump.

Naivii (N), în mod normal nu pot recunoaște pericolul reprezentat de proști (P), ceea ce nu este de mirare. De mirare este însă că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori şi deodată şi total pe neprevăzute, prostul trăsneşte ceva.

Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional. Infractorul este previzibil şi de aceea se poate concepe un sistem de apărare. Dar acţiunile unui prost nu pot fi prevăzute, pentru că el îți va face rău fără motiv, fără un scop, fără un plan şi complet pe neaşteptate. Atacul prostului te ia prin surprindere şi chiar când poţi ghici atacul, îţi este greu să te aperi de el, pentru că nu are logică şi raționale.

A cincea legea a prostiei

Prostul e cel mai periculos tip de personalitate. Prostul este mai periculos decât infractorul. Ca rezultat al acțiunilor unui infractor perfect se produce o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societatea pe ansamblu nu suferă. Nici măcar dacă toţi membrii societăţii sunt infractori nu este chiar atât de grav pentru că în cele din urmă se realizează un echilibru. Acest lucru se poate observa în țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă legile fără nici un fel de consecinţe.

Dacă însă intră şi proștii în scenă, totul se schimbă. Pentru că aceştia produc doar pagube, fără a avea beneficii, bogăţia ţării este distrusă şi întreaga societate trăiește în sărăcie. În istorie se confirmă că orice țară progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți,  care să contracareze proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții. Într-o țară în decădere însă, proștii deşi sunt la fel de mulți, ajung la conducere alături de infractori şi reuşesc să-i domine pe ceilalți cetățeni – naivii prostuți.

Mai multe despre acest subiect puteți citi in cartea ”Legile fundamentale ale imbecilității umane”, publicată la editura Humanitas și pe care o puteți comanda online de la marile librării virtuale (click aici pentru ofertă).

Și nelipsita întrebare de final…voi ce părere aveţi privind în jur? 🙂