Mitul temei pentru acasă – Alfie Kohn (recenzie)

Cine își mai amintește oare de anii de școală? Cred că foarte mulți dintre noi, deși nu cu lux de amănunte. Din acele vremuri ne rămân frumoase amintiri care se rememorează uneori cu plăcere pe tot parcursul vieții. Dar tot din acele vremuri ne rămân și amintiri dublate de sentimente mai puțin plăcute.

Când am primit cartea lui Alfie Kohn, ”Mitul temei pentru acasă” cu subtitlul De ce copiii noștri primesc prea multe sarcini inutile m-am gândit fără să vreau și la anii mei de școală. Am făcut totodată conexiunea și cu ce îmi povestea o prietenă care are băiatul chiar acum în clasele primare și care deja este exasperată de… temele pentru acasă. L-am rugat totodată și pe soțul meu, care a fost cadru didactic mulți ani, să mă ajute prin discuții și analize să comentăm această carte, dar și situația reală pe care aceasta o prezintă.

Alfie Kohn este un reputat autor american, specialist în educație, psihologie și parenting și totodată unul din promotorii a ceea ce se numește acum educație progresivă, curent în domeniu care nu este nicidecum nou (John Locke – înainte de 1700, Jean-Jacques Rousseau – înainte de 1800, apoi Maria Montessori – în secolul XX și mulți alții), dar care mereu s-a aflat în dispută de idei și principii cu educația tradițională. În principiu, educația progresivă pune accentul pe motivația interioară a elevului și nu pe o disciplină dură provenită din exterior.

Cartea despre care vă vorbesc este o lucrare științifică, scrisă pe înțelesul tuturor. Este o lucrare științifică pentru că este foarte bine documentată și la fiecare pas vine cu argumente care se bazează pe studii, nu doar pe simpla părere a cuiva. Este și foarte accesibilă și ușor de citit pentru că este scrisă într-un limbaj clar, prietenos și plăcut la citit, nu într-un limbaj rigid pur academic.

Este însă o carte dură pentru că spune lucrurilor pe nume într-un domeniu deosebit de sensibil, acela al educației copiilor noștri. Chiar dacă lucrarea se referă în general la situația din Statele Unite, putem găsi foarte multe similitudini cu ceea ce se întâmplă și la noi.

Dar eu cred că la noi situația este de fapt mult mai gravă. În câteva cuvinte concluzia este: copiii noștri primesc prea multe teme pentru acasă. Iar partea proastă este că în loc ca aceste teme să aibă un efect pozitiv în procesul de învățare, ajung ca dimpotrivă să-i demotiveze pe copii, să-i facă să urască școala și să-i obosească într-o manieră absurdă și inumană.

De ce s-a ajuns aici? Cauzele sunt multiple și sunt analizate cu ajutorul unor date a căror veridicitate nu poate fi pusă la îndoială. Dar an de an și deceniu după deceniu, copiii au primit din ce în ce mai multe teme pentru acasă. Iar aceste teme au ajuns să terorizeze nu numai pe elevii care trebuiau să le rezolve, dar și pe părinți, conducând la o permanentă stare de tensiune în familie.

Bine bine, veți spune, dar elevii noștri ignoră total temele pentru acasă și oricum nu le fac niciodată. Așa este pe de o parte, dar noi nu ne referim aici la acei elevi care oricum nu învață nimic, nici nu vor să învețe și la sfârșit se miră că nu au reușit să promoveze la examenul de Bacalaureat. Nici autorul nu se referă la ei, pentru că au și ei dezinteresații lor. Ne referim la acea categorie de elevi care vor să învețe, vor să se pregătească, vor să își facă și temele, dar aceste teme chiar sunt mult prea multe și fără rost.

Se spune că pe de o parte profesorii dau multe teme pentru că vor să „țină elevii ocupați” iar pe de altă parte și părinții în inconștiența lor cer profesorilor să dea multe teme, ca „să-i țină pe copii ocupați”. Dar pe de altă parte aceste teme ajung motiv de certuri și teroare psihică în multe familii. Este un paradox din care cu greu se poate ieși.

Mai există și discrepanța din ce în ce mai mare dintre ceea ce oferă școala tradițională actuală și ceea ce cere societatea. Vechiul model de educație trebuia să producă „angajați înregimentați”, dar dinamica actuală din economie cere oameni creativi. În orice firmă șefii vor angajați dinamici și creativi, dar obedienți și super-ascultători, ceea ce este iarăși o contradicție fundamentală, pentru că cei creativi renunța la vechi și caută noul, că de aia sunt creativi.

Temele pentru acasă, în cantitate excesivă răpesc elevilor și puținul timp pe care eventual l-ar mai avea, pentru a-l petrece împreună cu familia și pentru a învăța ceva cu plăcere. Însă studiile comparative au arătat că aceste teme nici măcar nu contribuie la creșterea eficienței procesului de învățare, pentru că diferențele dintre grupe separate de elevi supuse studiului au fost nesemnificative.

Cu alte cuvinte, nu au fost nici un fel de deosebiri între cei care au făcut teme foarte multe și cei care au primit teme mai puține, dar mai bine gândite. Despre astfel de studii și experimente veți putea citi și veți putea să vă puneți și singuri întrebări.

Nu vreau să credeți că autorul ar fi total împotriva temelor fără acasă. Problema este că acum acestea sunt prea multe și se bazează pe rezolvarea unor probleme care nu au darul să dezvolte nimic folositor în creierul copiilor. Teme care să nu depășească două ore de lucru pe săptămână, care să solicite procesul de gândire și căutarea de soluții originale și care să pună doar copilul la lucru, nu și toată familia lui, vor avea întotdeauna un efect pozitiv.

Este vorba însă de teme pe care copilul să le facă cu plăcere și nu prin constrângere de orice fel. Vă recomand să citiți această carte foarte interesantă, apărută la Editura Multi Media Est Publishing, București 2016, iar după ce vom înțelege cu toții, să milităm împreună, uniți toți părinții, pentru o educație mai bună pentru copiii noștri!

Iar în final, vă reamintesc că puteți și voi, mai ales dacă sunteți din București, să participați, pe 21 mai, la conferința susținută de Alfie Kohn la București și organizată de Totul despre Mame. Pentru detalii și înscriere, accesați acest link.