O carte pentru fiecare, apărută la Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, este și ediția a doua a cărții Gramatica de bază a limbii române. De ce spun ca este o carte pentru fiecare? Pentru că eu consider și cred că și mulți dintre voi credeți la fel, că învățarea trebuie să se întindă pe tot parcursul vieții. Iar dacă în casă mai sunt și copii, o astfel de carte va fi foarte utilă cu atât mai mult.
Statistici îngrijorătoare arată faptul că românii citesc din ce în ce mai puțin, din comoditate și ignoranță, preferând să „înghită” fără efort ceea ce mijloacele mass media (mai ales televiziunile) le pun la dispoziție. Citind puțin sau chiar deloc, nici bagajul de cunoștințe nu se dezvoltă iar limba vorbită și scrisă este una incorectă (mai ales că așa este auzită și la televizor).
Copiii sunt oglinda părinților și oricâte eforturi ar face un părinte ignorant, copilul îi va semăna în multe privințe. De aceea, dacă vrem să ne educăm copiii ca să aibă succes în viață, trebuie să ne educăm pe noi înșine. Dacă părintele citește acasă și copilul va prinde drag să citească. Dacă tata sau mama vorbesc corect românește și dacă obișnuiesc să-l corecteze atunci când face o greșeală gramaticală, copilul va învăța totul mai ușor și natural, firesc. Dacă părinții caută cuvintele necunoscute în doom dex, și copilul va învăța că este benefic să facă la fel.
Dar ia ghiciți ce se întâmplă dacă același copil își vede părinții fumând în casă sau consumând băuturi alcoolice în exces? Sau îi vede certându-se și rezolvându-si conflictele pe căi violente? Câți dintre copii nu vor face oare și ei la fel?
De aceea prezența unei/unor astfel de cărți în orice casă de români eu o văd ca o condiție pentru păstrarea curată și corectă a limbii române. Nici măcar nu e nevoie să o parcurgi continuu sau să memorezi ceva din ea. Nu așa se face cu o carte. Pur și simplu, atunci când nu ești sigur de ceva, deschizi cartea și cauți varianta corectă. Copilul va face după aceea la fel.
Aceleași idei sunt valabile și pentru celelalte cărți de bază despre care v-am vorbit deja aici și aici, adică dicționarele atât de importante pentru orice națiune din lume, națiunea română în cazul nostru. Deja pot să spun că la mine în casă rezultatele se văd. Puștiul meu de șase ani mi-a spus într-o zi să ne uităm imediat in DEX pentru că nu știam forma corectă a unui cuvânt. El a înțeles astfel ceva mult mai important decât cuvântul în sine, anume faptul că pentru a stabili adevărul trebuie să cauți, să de documentezi.
Revenind la Gramatica de bază a limbii române, aceasta vine împreună și cu un Caiet de exerciții, care poate fi un excelent mijloc de autotestare. Este structurată în trei părți și multe capitole, dedicate părților de vorbire (la început) și construcțiilor gramaticale (ulterior), așa cum este și normal în orice carte de gramatică și nu numai, adică de la simplu la complex. Acestora li se adaugă și a patra parte, adică exercițiile din „caietul-cărtică”.
Deși lucrarea este scrisă la nivel academic, este foarte clară și concisă fiind astfel accesibilă oricui. Un elev de gimnaziu poate afla din carte (eventual ajutat de părinți) ceea ce nu a înțeles la școală. Un elev de liceu o poate consulta singur fără probleme, iar studenții fie ei la litere sau la ramuri tehnice o pot utiliza ca și ghid de scris și vorbit corect românește. Mai departe lucrarea poate fi și pentru profesori, părinți și de ce nu, pentru bunici.
Și eu răsfoind Gramatica de bază a limbii române, am aflat unde (mai) greșesc uneori și cum ar trebui să mă corectez. Dar cel mai mult m-a îngrozit faptul că greșelile de limbă română sunt foarte frecvente în articolele din ziare și în emisiunile de televiziune. Despre domeniul politic ce să mai vorbim!?! Poate că Parlamentul ar trebui să cumpere pentru toți aleșii câte un exemplar.
Dar nu numai politicienii pot să își cumpere cartea, ci absolut toate familiile, pentru că prețul (raportat și la importanță) este mai mult decât decent. Costa mai puțin decât o ședință de meditații la un profesor de limba română, sau cum obișnuiesc eu să mă raportez uneori, cât trei pachete de țigări. Nu este mult deloc, mai ales că la țigări se poate renunța pentru o cauză mai bună.
denisaursut a zis
„Invatarea se intinde pe tot parcursul vietii”. Bine spus!