Antiparenting. Sensul pierdut al paternității – Savatie Bastovoi (recenzie)

Antiparenting. Sensul pierdut al paternității – Savatie Bastovoi (recenzie)
Editura Cathisma, București, 2017

Această carte a stârnit discuții intense încă înainte de a fi publicată. Grupul de Antiparenting de pe facebook este foarte activ, iar mișcarea are din ce în ce mai mulți adepți. De fapt se spune chiar ca la baza acestei cărți stă tocmai acest grup de oameni care nu au fost de acord cu unele concepte din curentul de parenting.

Am fost foarte bucuros să primesc și eu, de la Libris, această lucrare, pentru a-mi spune părerea despre ea, la doar câteva zile de când a fost lansată (aprilie 2017). O carte controversată, un curent controversat. Lume împărțită în doua tabere aflate acum în război una cu cealaltă. Normal să te intrige acest lucru și să vrei să afli mai multe despre acest subiect tocmai în ideea de a judecat imparțial.

Am citit repede cartea ieromonahului Savatie Baștovoi, curios să aflu lucruri noi și foarte folositoare, mai ales pentru cei care își educă proprii copii, sau pe ai altora. Prima concluzie pe care am tras-o după lecturarea cărții a fost aceea că numele de Antiparenting nu ar fi cel mai indicat ca să fie titlul cărții. Ar fi mai potrivit ceva de genul O alternativă la parenting, sau În loc de parenting. Posibil din motive comerciale, autorul a dorit să incite cu un titlu mai „revoluționar”.

”Totul a început printr-o postare pe Facebook: ”Scriu o carte de antiparenting și râd singur.” […] antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. Este primul experiment de acest fel, când o carte se scrie cu peste zece mii de cititori în față care comentează, contrazic și completează cele scrise”, spune Savatie Baștovoi în introducerea cărții sale ”Antiparenting”.

Cartea este deosebit de incitantă și foarte ușor de citit. Are marele merit că pune foarte multe probleme și mai ales te face să îți pui tot felul de întrebări. Trebuie neapărat citită de toți părinții. Cel mai bine este să asculți diferite păreri chiar daca nu ești total de acord cu ele decât să iei de bun doar o singură părere. Poate de aceea apariția acestei cărți pe piață își are rostul și locul ei. Poate chiar se simțea nevoia publicării ei și a apariției curentului ”antiparenting” tocmai pentru a ”echilibra balanța”. Altfel riscăm să devenim extremiști în gândire.

Antiparenting este scrisă mai mult ca o lucrare gen părerea autorului prin prisma propriilor valori și convingeri. Foarte multe dintre cele expuse acolo sunt de bun simț și fac apel la ordinea firească a lucrurilor. Sunt sigur că foarte mulți cititori vor aprecia multe dintre aspectele prezentate în carte. De menționat este și faptul că lucrarea ieromonahului Baștovoi este scrisă din perspectiva conceptelor creștin ortodoxe.

Privit din perspectiva formației mele ca și profesor de fizică, ceea ce m-a dezamăgit este redusa valoare științifică a lucrării. Se fac de multe ori afirmații de genul ”un studiu din cutare țară a arătat că…”, dar nu există nicăieri în carte referințe bibliografice (sau bibliografie, cum se mai spune) ca să știm exact unde poate fi găsit și consultat studiul respectiv, în ce a constat și ce au arătat concret rezultatele studiului.

O altă mare hibă a cărții este că pleacă de la premiza că occidentul este rău și decadent și că suntem victimele unei mari conspirații. Eu personal cred că atunci când căutăm peste tot conspirații, de fapt căutăm scuze pentru ceea ce nu putem noi realiza. Este mai simplu să dăm vina pe alții care uneltesc și nu ne lasă să…

O altă mare, uriașă și fundamentală problemă a antiparentingului este că presupune din start că părinții (tații sau mamele) știu foarte bine ce și cum să facă. Ori din propria mea experiență de viață ca și profesor și din multe alte surse (datele sunt publice, auzim toată ziua în mass media) am remarcat că efectiv există părinți, enorm de mulți din păcate, complet iresponsabili. Nici nu ar putea fi numiți părinți. Nu și-au dorit copiii, îi bat, îi terorizează, le iau alocația și o beau.

Orice cursuri de parenting sau de antiparenting nu cred că ar avea nici un efect asupra lor. Aici pot afirma că un copil nevinovat le este din start superior acestor caricaturi de părinți.

Da, sunt de acord că părinții trebuie respectați și ascultați de copii, dar nu toți părinții. Da, sunt de acord că părinții își iubesc mult copiii și că vor să îi educe pentru un viitor frumos în viață, dar nu toți părinții. Da, sunt de acord că prea multă libertate oferită copiilor nu le este benefică, dar nici cu părinții tirani care nu își ascultă niciodată copiii nu pot fi de acord.

Și așa aș putea tot continua cu păreri diverse și pro și contra despre parenting și antiparenting. Sunt sigur că și tu, la rândul tău, dacă citești articolul ai putea lăsa în comentariile o mulțime de idei, cu argumente și contraargumente.

Cred însă că adevărul este undeva pe la mijloc și de asemenea cred că nu există rețete magice de aplicat atunci când vine vorba despre educația copiilor, sau chiar a adulților. Pentru fiecare copil în parte trebuie căutată metoda potrivită, sfaturile specialiștilor trebuie luate în considerare critic, trecute prin filtrul propriei personalități, iar intuiția părintelui trebuie și ea să își joace rolul esențial.

Am citit și câteva cărți de Alfie Kohn – vezi aici recenzia la ”Mitul temei pentru acasă”, văzut de adepții antiparentingului ca un fel de bau-bau, dar am remarcat o seriozitate și un profesionalism desăvârșit în argumentarea ideilor. Mi-a plăcut ce am citit scris de el.

Mi-a plăcut și ”Antiparenting” cartea scrisă de ieromonahul Savatie Baștovoi, chiar dacă nu am fost de acord cu tot ceea ce scrie el acolo.

Așa că, în finalul acestei recenzii nu pot decât să îți recomand să citești cât mai mult urmând îndemnul lui Thomas d’Aquino, ”Ma tem de omul unei singure cărți”. Chiar dacă aceasta e Biblia sau Coranul!