Tipuri de sare. Sarea de masă și sarea de mare

Tipuri de sare. Sarea de masă și sarea de mare

O sare este o substanță chimică ce aparține categoriei săruri. Nu o să intru însă în detalii legate de chimie ci o să vă spun că ceea ce în popor se cunoaște sub denumirea de sare este de fapt una dintre aceste multe săruri care există și anume clorura de sodiu. Mai corect ar fi să se spună sarea de bucătărie (citește aici mai multe), dar dacă așa s-a încetățenit termenul, așa îi vom spune și noi mai departe.

Puține sunt sărurile pe care omul le poate consuma în cantități mici însă. Există și săruri care sunt otrăvuri mortale, cum ar fi sărurile acidului cianhidric, numite cianuri. Sărurile acidului oxalic, numite oxalați, sunt prezente în produsele vegetale și acumularea lor în organele noastre interne nu este benefică. Am dat doar aceste exemple ca să înțelegeți că există deci foarte multe săruri.

Omul poate să consume în cantități mici clorura de sodiu (sarea de bucătărie, pe care o și consumăm cu toții de altfel). Ea este deosebit de importantă pentru menținerea echilibrului acido-bazic din corp și pentru transmisia semnalelor între neuroni. Lipsa totală de sare din corp cauzează probleme grave la nivelul multor organe. Dar și excesul de sare este dăunător deopotrivă.

În ceea ce urmează, vă voi vorbi despre tipuri de sare, mai exact mă voi referi numai la sarea de bucătărie (clorura de sodiu deci) pe care însă o vom diferenția în funcție de proveniența ei și de modul în care este prelucrată până să ajungă în solniță.

Tipuri de sare

Tipul de sare pe care îl consumăm are o importanţă deosebită pentru sănătate, deoarece mineralele care se găsesc suplimentar pe lângă clorura de sodiu pot fi foarte necesare în organism.

Sarea de masă este sarea pe care o găsim de obicei în solniţa de pe masa fiecăruia dintre noi. Ea se extrage din depozitele existente în minele de sare, dar din păcate din compoziția ei au fost îndepărtate multe alte minerale (săruri) care existau în zăcământ. Sarea naturală din salină este formată în proporţie de 84 la sută din clorură de sodiu, diferenţa de 16 procente fiind formată din diferite alte săruri şi minerale care se găsesc în natură, inclusiv urme de minerale ca siliciu, fosfor, vanadiu.

Sarea de masă rafinată însă, conţine 98 la sută clorură de sodiu şi este lipsită de orice urmă de minerale, acestea fiind îndepărtate în procesul rafinării. În schimb, pentru a preveni aglomerarea cristalelor, sarea de masă este „îmbogăţită” cu aditivi chimici cum ar fi aluminosilicatul de sodiu (E 544), fosfatul de calciu sau carbonatul de magneziu, care alcătuiesc restul de 2 %.

În multe state ale lumii,ca şi la noi în ţară, există reglementări specifice pentru ca sarea de masă să fie îmbogăţită şi cu iod, prin adaos de iodură de potasiu, iodură de sodiu sau iodat de sodiu, cu scopul de a reduce incidenţa deficienţei de iod în rândul populaţiei. Din păcate însă, pentru stabilizarea iodului se mai adaugă şi dextroză care, este un zahar. Sarea cu iod este preferată la gătit pentru textura ei fină şi precizia cu care poate fi măsurată.

Sarea de mare este sarea obţinută din apa mărilor sau oceanelor prin procedee de evaporare a apei. Este desigur tot clorură de sodiu. Nu are aditivi şi conţine urme de minerale în funcţie de locul din care provine, şi care nu se găsesc de obicei în sarea de mină. Deşi obţinută prin procedee mai costisitoare decât cele de minerit, sarea de mare este mai puţin rafinată decât celelalte săruri şi poate fi atât fină cât şi grunjoasă. În funcţie de locul de provenienţă vom găsim diferite tipuri de sare, de diferite culori şi texturi.

De exemplu, în Franţa vom găsi un tip de sare cu o aromă deosebită şi o culoare gri, numită „Fleur de Sel”, iar în India putem găsi sare de culoare neagră şi cu aromă de sulf.

Sarea Hawaiană este de culoare roz datorită adaosului unei argile specifice locului, numită Alaea, a cărei culoare roşiatică se datorează conţinutului mare de fier. Populaţia din Hawai o foloseşte din cele mai vechi timpuri în ceremonii religioase pentru a curăţa, purifica şi binecuvânta uneltele, canoele, dar şi în ritualuri de vindecare.

Sarea celtică este o sare mai scumpă decât sarea de mare obişnuită deoarece este obţinută prin evaporarea apei sărate prin metode vechi tradiţionale celtice şi are o culoare gri sau uşor mov, culoare care provine de la argila din regiunea Franţei unde aceasta se produce.

Sarea de mare italiană (sale marino) se obţine din apele mării Mediterane folosind metode tradiţionale de evaporare naturală şi este o sare bogată în iod, fluor, magneziu şi potasiu, o sare delicată, bună de folosit la salate şi sosuri.

Sarea de Himalaia este un al tip de sare de mare. Este o sare pură, extrasă din munţii Himalaiei fără a avea în compoziţie metale grele sau toxine rezultate din procese industriale de astăzi, foarte puţin procesată, extrasă prin procedee manuale. Este 85% clorură de sodiu iar restul de 15% conţine 84 urme de minerale din mările preistorice.

Sarea Kosher este o sare obţinută dintr-o saramură care pe timpul procesului de evaporare a apei este mereu amestecată. Sarea Kosher este o sare cu granule mai mari şi nu conţine aditivi. Este mai puţin densă decât sarea de masă iar denumirea ei vine de la faptul că în religia ebraică, carnea, înainte de a fi consumată, trebuie să fie foarte bine scursă de sânge, lucru care poate fi foarte bine făcut folosindu-se acest tip de sare. Mulţi bucătari o folosesc pentru că se dizolvă mai bine şi savoarea ei pătrunde mai bine în mâncare. Este un pic mai sărată decât sarea de masă.

Mai bine de 80% din cantitatea de sare pe care majoritatea dintre noi o consumăm provine, din păcate, din alimente procesate. Sarea adăugată în conţinutul acestora este de obicei sare rafinată, căreia îi lipsesc deci mineralele utile din sarea neprelucrată.

Cu cât consumăm mai multe produse procesate, cu atât cantitatea de sare ingerată creşte, fără ca să ne dăm seama. În bucătăria noastră „controlăm” cumva câtă sare consumăm, dar de unde să știm cât mai consumăm în plus din alimentele procesate? Iar producătorii au tendința să adauge mai multă sare decât ar fi necesar, pentru ca produsele să reziste mai mult până când se pot vinde.

Ca o concluzie, nu există un tip de sare pe care să-l poți consuma fără restricții, cantitatea trebuind să fie oricum limitată. Unele săruri neprelucrate însă aduc în organism și alte minerale utile. Poftă bună!