Fiul dușmanului – Cătălin Dumitrescu (recenzie)

Fiul dușmanului – Cătălin Dumitrescu (recenzie)
editura Petale Scrise, 2019

Am primit de curând, tot de la editura Petale Scrise, cu care am început o colaborare anul acesta, cartea de debut a unui alt autor român, Cătălin Dumitrescu. Aflasem că inițial și-a publicat romanul pe Whattpad, că așa a fost descoperit de echipa de la editură și apoi i s-a propus tipărirea în format fizic.

Asta m-a convins și am devenit curioasă să citesc cartea. Să fii selectat de o editură ca să ți se propună tipărirea cărții, zic ca e ceva. Mie una îmi transmite un semnal bun, îmi spune că acea carte merită citită dacă niște oamenii de meserie au decis să investeasca financiar în ea.

Așa că, după ce am primit-o, am lăsat totul deoparte și m-am apucat de citit. Am încerc să fac un fel de recenzie, sau mai bine spus să-mi dau cu părerea despre carte din punct de vedere al unui simplu om căruia îi place să citească.

Și trebuie să vă spun că nu îmi e ușor să scriu rândurile care urmează. Fiul dușmanului nu este genul de carte pe care ai vrea s-o povestești ci mai degrabă genul pe care pur și simplu o recomanzi pentru lectură.

În plus, romanul lui Cătălin Dumitrescu nu este pentru oricine dar ar trebui toată lumea să-l citească, de la mic la mare. Să nu înțelegeți acum că e genul de roman cu un scris filozofic și întortochiat. Nici vorbă. Stilul lui Cătălin Dumitrescu este unul lejer și ușor de citit. Doar că autorul abordează un subiect aparte, un subiect puțin mai dureros, povestea lui desfășurându-se în perioada comunistă, în anii 1965-68.

Sinceră să fiu nu știu câti din tinerii din ziua de azi, atât de superficiali în gândire și comportament ar fi interesați de genul ăsta de carte care te pune pe gânduri. Și tocmai ei ar trebui s-o citească. Lor le-o recomand în primul rând așa cum am recomandat ca must read și cartea despre Vlad Țepeș a Ralucăi Iorga sau cartea Linei Moacă (Pași în trecut).

Despre ce este vorba în Fiul Dușmanului

Nu o să vă dau prea multe detalii despre intriga romanului. O să vă las să descoperiți singuri povestea pe măsură ce citiți. Vă spun doar că acțiunea se desfășoară într-o perioadă tulbure, un moment crucial din istoria țării noastre, în anii 1965- 68.

Contextul în care se desfășoară narațiunea este invazia trupelor tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia (pe 20-21 august 1968) și celebra luare de poziție anti-sovietică a lui Nicolae Ceaușescu din Piața Palatului care putea declanșa represalii de același gen și la noi în țară.

În acele zile securitatea și armata erau în alertă deoarece existau informații despre faptul că rușii, deranjați de luarea de poziție a sefului țării nostre de atunci se pregăteau să intre în România. Activitatea spionilor ruși a început să se intensifice și au fost trimiși oameni specializați care să poată acționa din interior atunci când trupele lor aveau să invadeze ne țara.

Formula de succes a cărții este povestea construită pe acest fundal. Avem un personaj principal, ofițer de securitate (Ovidiu Dumbravă), avem un partizan, Andrei Rogozanu, fost sef de grupare de rezistență anticomunistă în anii 1949-57, nevoit să se retragă în munții Făgărașului pentru a supraviețui, avem spioni ruși și informatori ai securității.

Și, ca să fie și mai interesantă povestea din roman, autorul ne face cunoștință și cu Ana, fata popii din sat, devenită în secret soția lui Andrei Rogozanu, cea care îi e sprijin vreme de 11 ani în lupta de supraviețuire în munți. Avem, deci, și o poveste de dragoste care sfidează cenușiul acelor vremuri încărcate de tensiune, de trădare, de suferință, de umilință.

În spatele intrigii, care debutează cu anchetarea unei duble omucideri din munții Făgărașului ne sunt povestite/explicate realitățile crunte ale perioadei așa încât să înțelegem mai bine contextul acelor vremuri.

Dacă doriți să aflați mai multe amănunte despre povestea din carte puteți merge la Marius pe site ca să citiți recenzia – vezi aici.

Părerea mea despre Fiul dușmanului

Cred că cei tineri ar trebui să citească romanul pentru a afla sau înțelege mai bine cum a fost să trăiești în acea perioadă atât de tulbure din istoria nostră, cum au supraviețuit părinții sau bunicii noștri, ce alegeri au fost nevoiți să facă și de ce.

Cred că cei mai în vârstă ar trebui și ei s-o citească fie pentru aducere aminte, fie pentru a înțelege mai bine cum stătea de fapt situația atunci. Sau poate pentru a face pace cu trecutul. Sau, poate pentru a se bucura că au apucat totuși vremurile acestea.

Pe mine m-a impresionat foarte mult romanul lui Cătălin Dumitrescu și m-am gândit, pe când îl citeam, la cât de norocoși suntem acum că nu trebuie să facem alegeri ca acele de atunci, că nu trebuie să trăim vremuri în care să nu ai libertatea de a te exprima, în care să-ți fie teamă că mâine e posibil să nu mai poți trăi liber în țara ta.

M-am gândit la părinții și bunicii mei, la cine stie câte compromisuri au trebuit să facă pentru a putea supraviețui în acele vremuri tulburi dar și la felul în care au fost nevoiți să mă crească.

Fiul dușmanului este o lecție de istorie despre perioada tulbure și tristă, plină de suferință și teroare din vremea comunismului, o perioadă pe care ar trebui să ne-o aduce aminte din când în când pentru a ne putea ierta și bucura de ceea ce avem acum.

Dacă ar fi înregistrat și pe Goodreads (din păcate încă nu apare) i-aș da romanului scris de Cătălin Dumitrescu 5 steluțe din 5.

Romanul se termină totuși într-un mod care m-a surprins dar cred că intenția autorului este de a continua cumva povestea făcând un salt în timp, într-o altă perioadă de răscruce din istoria poporului nostru, anii revoluției din 1989. Sper să se și concretizeze aceasta intenție într-un alt roman de succes semnat Catalin Dumitrescu.

Până atunci, însă, vă îndemn să susțineți autorul cumpărându-i cartea de pe site-ul editurii (vezi aici) și răspândind vestea despre ea. Să aveți o lectură plăcută!