Oamenii fericiți citesc și beau cafea – Agnès Martin-Lugand (recenzie)
Oamenii fericiți citesc și beau cafea, cartea autoarei Agnès Martin-Lugand este un roman destul de cunoscut aș zice eu. Am auzit des vorbindu-se despre el și mai mult lucruri bune. Iată de ce, atunci când l-am văzut la biblioteca școlii în care învață fiul meu nu am mai stat pe gânduri și l-am cerut ca să-l citesc.
Așa că astăzi o să vă spun, pe scurt părerea mea despre acest roman despre care vorbește toată lumea. Vreau doar să țineți cont de faptul că aceasta este doar părerea mea personală și asta nu înseamnă că voi nu veți putea avea altă părere despre roman.
Nu pot spune că pe mine una m-a impresionat atât de mult acest roman. Mă așteptam la altceva, ceva mai profund, ceva mai bine scris. Am fost însă surprinsă să constat că este un roman ușurel pe care îl poți citi lejer într-o zi de vacanță, relaxată, la mare sau la munte.
Nu îți dă bătăi de cap, nu îți pune prea mult mintea la contribuție și nici măcar nu îți ridică nivelul de adrenalină adică nu te ține cu sufletul la gură ca să afli ce se întâmplă mai departe, până la final. Nu e thriller ci un roman de dragoste, să-i zicem. Evident, un pic de curiozitate îți stârnește pentru că vei vrea să afli ce s-a întâmplat cu personajul principal.
Și, drept să vă zic, deși nu m-a impresionat prea mult nici povestea, nici stilul autoarei, mi-aș dori să citesc și continuarea, adică Viața e ușoară, nu-ți face griji. ** Update: între timp am citit cartea și găsești recenzia AICI.
Povestea în sine e destul de simpluță și cred că a prins bine la public pentru latura ei ușor lacrimogenă și finalul ceva mai optimist. Deși cartea începe printr-o tragedie și ai putea avea impresia ca cine știe cum o să fie scrisă, că o să ai parte de cine știe ce descrieri ale stărilor prin care trece Diane, ei bine, vei fi dezamagit. Da, autoarea trece personajul pricipal prin toate fazele unei astfel de pierderi dar o face cumva la modul superficial, mai pe repede înainte.
Dar să vă spun și despre ce este vorba așa încât să înțelegeți la ce mă refer. Personajul principal al cărții este Diane, o tânără soție și mamă care trece printr-o mare suferință, pierderea soțului și a fiicei, morți amândoi într-un accident de mașină.
Diane are o cafenea literară împreună cu prietenul ei Felix, prieten ce îi este alături în această suferință dar care rămâne surprins de deciza pe care o ia Diane de a lăsa cafeneau pe mâna lui și a pleca în Irlanda pentru un an în încercarea de a uita de durerea ei și a-și reveni.
Aici ea își cunoaște vecinul, un bărbat chipeș dar taciturn și antipatic cu care nu se înțelege deloc și care nu o vrea în preajma lui. Cu toate acestea, la un momen dat, printr-un concurs de împrejurări, între cei doi pare să se înfiripe ceva. Doar că în peisaj apare și fosta lui viitoare presupusă soție care le încurcă treburile și cei doi au de lămurit câteva lucruri atât în ce privește relația dintre ei cât și propria persoană.
Vor rămâne cei doi împreună? Va relua el legătura și se va căsători cu cea care insistă să îi fie soție? Rămâne să aflați singuri citind cartea, evident.
Cum spuneam, mie mi s-a părut un roman destul de schematic scris, cu o poveste clișeică dar plăcut și ușor de citit, un roman care îți oferă câteva clipe de relaxare atunci când îl citești. E posibil ca vouă să vă placă mai mult decât mi-a plăcut mie așa că merită să-i dați o șansă la gândul că totuși atâta lume vorbește frumos despre el.
Cartea Oamenii fericiți citesc și beau cafea a fost publicată la editura Trei, în colecția Fiction Collection, în anul 2016 și are doar 171 de pagini. Îl puteți și voi cumpăra de AICI.
Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut? V-a plăcut?
iata de ce nu am citit-o eu pana acum! am simtit din prima, chiar dupa titlu, ca nu e genul meu de carte. In niciun caz nu as putea citi o poveste din asta siropoasa si plina de invataminte fantastice pentru oameni reali. Si in general nu citesc cartile pe care marea majoritate tind sa le ridice in slavi.
La mine a invins curiozitatea si am citit-o :))))