Coșmarul de la Killman Creek – Rachel Caine (recenzie)

Coșmarul de la Killman Creek – Rachel Caine (recenzie)

Coșmarul de la Killman Creek este a doua carte din seria “Stillhouse Lake”, a apărut recent la editura Herg Benet și face parte din genul thriller, cum poate că ați bănuit deja citind titlul.

Prima parte, ”Refugiul de la Stillhouse Lake” am citit-o acum câteva luni în urmă și mi-a plăcut foarte mult deși este o carte destul de dură însă foarte bine scrisă așa că am trecut mai ușor peste unele detalii mai … sângeroase.

Și acest al doilea volum are părți care, vorba aia ”pot afecta emoțional” însă, de data asta ele sunt mai spre final și până atunci îți vei fi dorit să termini de citit mai repede cartea încât nu mai contează câteva pagini sângeroase cu detalii peste care poți trece dacă ești mai sensibil.

Coșmarul de la Killman Creek se numărăr fără doar și poate printre thrillerele mele preferate. Și prima parte, Refugiul de la Stillhouse Lake mi-a plăcut dar nu atât de mult ca această parte a doua.

Efectiv nu îți vine să lași cartea din mână. Sună clișeic dar e adevărat. Din păcate nu putem sta să citim cât vrem pentru că grijile/îndatoririle zilei ne împiedică.  Dar, dacă am putea, romanul ar fi candidatul perfect la genul acesta de lectură ”nu-l mai pot lăsa din mână”.

Despre ce este vorba în Coșmarul de la Killman Creek

Plec de la ideea că știți deja despre ce este vorba în prima parte și care sunt personajele principale. Știți că primul volum s-a terminat cum Melvin a reușit să evadeze și acum este în libertate și că asta înseamnă că Gina (Gwen) și copiii ei sunt dinnou în pericol și trebuie să se ascundă.

Din acest punct începe povestea în cea de a doua parte a seriei care este narată diferit față de prima parte. Autoarea ne spune povestea din 4 perspective, cea a lui Gwen, a lui Connor, a lui Leny și a lui Sam pentru a o putea înțelege mai bine. Sau, hai să zicem altfel. Pentru a o face mai dinaminică, mai cu suspanse. Ar fi fost totul prea monoton daca era doar Gwen care povestește și, ținând cont de ceea ce se întâmplă … nici nu cred că ar fi avut cum să păstreze același stil.

Prima parte a seriei se termină cum Gwen și copiii sunt nevoiți să plece de la Stillhouse Lake și să-și reia viața mereu pe fugă. Însă, unele informații aflate între timp o determină pe Gwen să se răzgândească și decide să ia taurul de coarne și să-l înfrunte pe Melvin pe principiu, ori trăiești tu, ori eu.

Așa că-și trimite copiii înapoi la Stillhouse Lake și-i lasă în grija fostului ei instructor de tip și a polițistei care o ajutase să-și recupereze copii în primul volum iar ea, împreună cu Sam pleacă să-l găsească pe Melvin și, în teorie, să-l predea poliției, deși gândul ascuns, dorința nespusă este de a-l ucide.

E mai ușor de gândit, de dorit să-l găsească pe Melvin decât de făcut asta. Melvi se ascunde foarte bine și nu de unul singur. În fapt este ajutat de o organizație secretă. Melvi  nu acționează de unul singur ci are complici foarte puternici.

Este greu de luptat împotriva acestei organizații. Au și bani și putere și relații. Mituiesc și corup, șantajează și manipulează. Cum să lupți cu așa ceva de unul singur? Și totuși Gwen nu renunță nici în ultimul moment, când totul părea pierdut și viața ei amenințată. Dar, gata, nu vă mai spun nimic. Neapărat, însă, să citiți această serie. Este un thriller minunat!

Părerea mea despre Coșmarul de la Killman Creek

Așa cum spuneam, Coșmarul de la Killman Creek l-am trecut pe lista cărților mele preferate. Este un thriller bine scris, o lectură plăcută în ciuda ororilor descrise în roman. La urma urmei, Melvin este un psihopat și nu te poți aștepta să fie o carte ușor de citit din punctul acesta de vedere.

Însă este scrisă super fain și efectiv nu are cum să nu-ți placă dacă ești fan al genului pentru că te ține mereu în tensiune și nu știi în niciun moment care va fi următoarea întorsătură de situație.