Crede-mă când mint – J.P. Delaney (recenzie)

Crede-mă când mint – J.P.Delaney (recenzie)

Este prima dată când citesc o carte scrisă de J.P.Delaney. Am tot auzit de autor și de cărțile luii dar am tot amânat să citesc ceva scris de el. Și rău am făcut pentru că acum, după ce am citit Crede-mă când mint, aș vrea să citesc cât mai mult din ce a scris acest autor.

Thriller-ul Crede-mă când mint, pe care eu l-am luat de pe Libris, este candidat la titlul de cea mai bună carte a anului 2019, alături de În cel mai întunecat colț pe care l-am declarat deja ca fiind thrillerul anului la cât de mult mi-a plăcut. Ei bine, acum avem 2 cărți candidate la acest titlu.

Crede-mă când mint este un roman pur și simplu fascinant prin povestea sa, prin felul în care este scris, prin întorsăturile de situație care tot au loc așa încât până la final nu știi cine este vinovatul, care pe care a mințit, cine spune adevărul și cine nu.

Despre ce este vorba în Crede-mă când mint

În Crede-mă când mint avem 2 personaje principale, Clare Wright și Patrick Fogler. Clare este actriță în devenire iar Patrick este profesor de literatură și pare pasionat de opera lui Baudelaire.

Clare s-a născut în Anglia și a fost un copil abandonat, crescut mai mult prin orfelinate. Viața grea pe care a dus-o a trezit în ea dragostea pentru actorie și după ce a descoperit asta a făcut tot posibilul să ajungă actriță. Un eveniment neplăcut din viața ei o determină să emigreze în Statele Unite unde, la fel, încearcă să-și urmeze visul doar că nu găsește de lucru ca actriță.

Pentru a putea supraviețui este nevoită să-și găsească de lucru la un cabinet de avocatură care se ocupa de cazuri de divort, făcând o muncă mai puțin obișnuită. Ea trebuia să joace un rol de femeie care agață bărbații, copul fiind de a le demonstra infidelitatea.

Așa ajunge să-l cunoască, într-o seară, pe Patrick Fogler, un bărbat elegant, distins, cult, care, spre surprinderea ei, nu îi cade în plasă. O refuză și mai mult de atât, îi face cadou un exemplar din ”Florile răului” de Baudelaire.

Florile răului este romanul pe care Baudelaire îl dedică celor 2 Venus din viața lui, Venus cea Albă și Venus cea Neagră, un roman controversat, interzis la vremea lui, catalogat de unii ca obscen și agresiv, sadic.

Clienta care o angajase să-l prindă în flagrant pe Patrick nu era nimeni alta decât soția lui care, a doua zi după asta este găsită moartă în camera ei de hotel, moment în care Clare devine suspectă. La fel și Patrick. Însă ambii au alibiuri și nu pot fi acuzați de nimic.

Și nu vorbim despre orice fel de crimă. În New York, locul de desfășurare a poveștii noastre au avut loc mai multe crime rămase neelicidate, făcute, se pare de același autor. Sunt crime în serie, foarte violente, care par să urmeze un anumit tipar inspirat tocmai din Florile răului de Baudelaire.

Poliția îl suspecteză pe Patrick iar Claire este angajată de cei care investighează cazul să-l facă pe Patrick să recunoască cumva că el este autorul crimelor. Din acest moment începe un fascinat joc de minciună și adevăr sau mai bine spus de iluzie și realitate.

Este un joc superb creionat de autor care te surprinde prin întorsăturile de situație și te face ca până la final să nu reușești să-ți dai seama care dintre cei 2 spune adevărul, care o fi făcut totuși crima. Ajungem la un moment dat să ne îndoim de nevinovăția lui Claire și chiar de vinovăția lui Patrick.

Mai mult de atât chiar nu vă pot spune. Nu are rost să vă divulg mai multe pentru că acest roman este un thriller psihologic superb care merită citit și chiar sper să o faceți. Sunt sigură că o să vă placă.

Părerea mea despre Crede-mă când mint

Mă repet și iar mă repet, Crede-mă când mint este un thriller care m-a surprins plăcut și care este printre cele mai bune cărți citite anul acesta. Romanul m-a impresionat prin inteligența cu care a fost scris, prin istețimea și imaginația autorului care a pus în scenă un astfel de thriller suprinzător.

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads dar i-aș fi dat și 10 dacă s-ar fi putut pentru că, după părerea mea, este un thriller de excepție.

Sunt tare curioasă dacă voi l-ați citit și mai ales cum vi s-a părut, dacă v-a plăcut și v-a impresionat așa cum m-a impresionat pe mine. Ate cărți scrise de autor ați mai citit? Cum vi s-au părut? Ce îmi puteți recomanda?