7 lucruri pe care ar trebui să le știi despre neuroplasticitate
Noțiunea de neuroplasticitate sau plasticitate a creierului este poate cea mai mare descoperire în domeniul neuroștiințelor și în fapt, poate cea mai bună veste pe care cineva o poate primi. Termenul se referă la abilitatea creierului de a se (auto)transforma continuu de-a lungul vieții unui individ.
Dacă la acest fapt mai adăugăm și neurogeneza, putem explica de ce am afirmat mai sus că este cea mai bună veste pe care o poate primi cineva. Decenii și chiar secole de-a rândul, de când au început studiile serioase privind creierul uman și activitatea lui, s-a crezut că numărul de neuroni cu care ne naștem se reduce continuu de-a lungul vieții.
Abia în ultima parte a secolului XX s-a aflat că și neuronii se pot reface iar creierul are o plasticitate extraordinară, care-i pot permite să se refacă și să evolueze continuu. Să vedem câteva lucruri foarte interesante și bine de știut despre acest fapt.
7 lucruri pe care ar trebui să le știi despre neuroplasticitate
1. Faptul că un creier se poate transforma extraordinar de repede era cunoscut din vremuri străvechi, dar se credea că doar creierul copiilor are această proprietate. Ei au fost dintotdeauna considerați „bureți absorbanți” de informații, fiind plini de energie debordantă și mânați de o curiozitate fără limite.
Este de altfel o caracteristică a naturii, pentru că puii oricărei specii de animale trebuie să învețe cât mai repede tot ce se poate învăța despre mediul în care trăiesc, ca o condiție pentru supraviețuire. Dar iată că și creierul adulților se poate transforma și evolua continuu.
2. Chiar dacă primele referiri la posibilitatea creierului de a se (auto)transforma apar și înainte de 1900, dar și în prima parte a secolului XX, numărul studiilor științifice a „explodat” spre anul 2000, probabil și datorită evoluției tehnicilor de „sondare” a creierului, care pot măsura activitatea cerebrală și o pot monitoriza în timp real. De asemenea complexitatea datelor culese a putut fi prelucrată doar de computerele puternice, care în vechime nu existau.
3. Datorită neuroplasticității, sinapsele (legăturile dintre neuroni) se pot schimba mereu, astfel încât creierul nu rămâne un „circuit” bio-electric rigid pentru tot restul vieții. Acest fapt poate permite oamenilor să învețe mereu lucruri noi, dar și să se „dezvețe” (dacă vor) de deprinderi greșit învățate sau să „uite” acele lucruri care se dovedesc a fi false sau dăunătoare.
4. Un studiu foarte vast a fost efectuat pe parcursul mai multor ani pe taximetriștii din Londra. S-a constatat că fiind nevoiți să se descurce într-un oraș foarte vast și complicat, aceștia aveau creierul „modificat” și foarte adaptat să rezolve probleme care țin de orientarea spațială și de memorarea unui volum imens de date.
5. Nenumărate studii pe animale au demonstrat că și creierul acestora are proprietatea de neuroplasticitate: animalele pot învăța multe lucruri dar și se pot „dezvăța” de altele. Dresajul tocmai pe acest fapt se bazează.
6. Din păcate neuroplasticitatea poate fi și negativă: atât oamenii cât și animalele pot să involueze din cauza neuroplasticității: anumite deprinderi bune pot fi uitate și locul lor poate fi luat de altele. Lipsa de activitate cerebrală afectează negativ creierul. Este cazul omului modern care nu mai vrea să gândească și este „îndopat” cu tot felul de programe TV inepte sau cu informații „nule” de pe internet. Trebuie o mare voință ca să poți depăși aceste tentații ale tehnologiei.
7. Neuroplasticitatea se poate „cultiva” prin viață intelectuală activă: să citești, să rezolvi probleme de gândire, să socializezi cu oameni care au aceleași preocupări ca tine. Poți să începi să înveți o limbă străină, poți chiar să rezolvi cuvinte încrucișate sau de ce nu, poți să înveți materia de școală a copiilor tăi, ca să le dai un bun exemplu și să-i ajuți.
Eu cred că existența neuroplasticității creierului este într-adevăr o veste excelentă, pentru că ne ajută să rămânem tineri până la orice vârstă. Voi ce părere aveți?
Lasă un răspuns