Semnificația sărutul sub vâsc din noaptea de Revelion

Semnificația sărutul sub vâsc din noaptea de Revelion

Românii au multe superstiții legate de vâsc, au obiceiuri și datini străvechi care se referă chiar la perioada din an pe care o trăim acum. Dar nu numai românii au ceva cu vâscul, acesta putând fi văzut acum mai peste tot în Europa sau în America de Nord, împodobind intrările caselor și chiar micile magazine, de vânzare la tarabe sau cine mai știe pe unde.

Iar îndrăgostiții, cei care doresc să rămână împreună și să se căsătorească în anul ce vine, obișnuiesc să se sărute sub o ramură de vâsc. Ce-i drept, îndrăgostiții se sărută oriunde, dar în această perioadă se crede că ramura de vâsc aduce magie și totodată tărie în relația lor, așa că, fie de Crăciun, fie de Anul Nou, fie în toată perioada Sărbătorilor de Iarnă, ramura de vâsc este nelipsită.

Ce este vâscul?

Vâscul este o plantă semi-parazită, din familia Santalaceae, care își găsește „culcușul” (locul adică) în peste două sute de alte plante, care-i vor fi gazde. Există mai multe specii de vâsc răspândite în Europa și Asia, din regiunile reci până în cele subtropicale.

Așa cum spuneam, este o plantă semi-parazită, care își ia seva din seva plantei gazdă, dar care este capabilă și de fotosinteză. Tocmai de aceea are frunze verzi. Bobițele de culoare albă sau al gălbuie sunt fructele vâscului și mare atenție, sunt toxice!

Da, vâscul este toxic, trebuie folosit doar pentru decorare! Și totuși vechile populații ale Europei foloseau extras din vâsc ca și substanță cu puteri magice, în ritualuri sau chiar ca remediu pentru anumite boli ale oamenilor și animalelor.

Vechii preoți celți (druizii) ajungeau într-o transă mistică după ce se „drogau” cu extrase din vâsc. Probabil cunoșteau foarte bine ce concentrații trebuie utilizate, pentru că altfel, la concentrații mari, substanțele din vâsc pot fi fatale.

Semnificația sărutul sub vâsc din noaptea de Revelion

Și scandinavii aveau tot felul de ritualuri legate de vâsc iar obiceiul sărutului sub ramura de vâsc de la ei provine. În Grecia Antică se zice că eroii foloseau extractul din vâsc pentru a accede în lumea tenebrelor, pe tărâmul morților adică, dar la fel știau concentrațiile de utilizat pentru a se putea și întoarce de acolo.

În Imperiul Roman se folosea vâscul pentru decorarea caselor în perioada de după solstițiul de iarnă (adică chiar acum când la noi sunt Sărbătorile de Iarnă). Se credea că astfel casele vor fi protejate de spiritele rele și că în ele vor intra pacea și belșugul. Acest obicei de la romani a rămas până în zilele noastre.

Creștinii au preluat multe dintre vechile obiceiuri ale popoarelor europene, astfel încât vâscul a rămas ca o plantă miraculoasă asociată cu prosperitatea și cu miracolul vieții și al iubirii. Există multe locuri în Europa unde crucile se ornează cu ramuri de vâsc iar în biserici sunt pictate pe pereți, ca simbol al vieții.

În studiile făcute de etnologi, se arată că această adevărată venerare a vâscului ar avea legătură tocmai cu capacitatea acestuia de adaptare și de supraviețuire, în gerul iernii fiind o plantă care rămâne verde în pădure și care mai are și fructe albe strălucitoare.

De altfel, tocmai la noi la români, denumirea de Crăciun se deosebește radical de denumirea aceleași sărbători la toate celelalte popoare creștine. Christmas, Natale, Navidad, Noel, toate au legătură cu „Naștere”. La români „Crăciun” după unele studii, ar avea legătură că „Crăcile de Aur” (vâscul adică), veche sărbătoare precreștină la strămoșii noștri (și nu numai), sărbătoare legată tocmai de solstițiul de iarnă și de bucura luminii și a vieții, deoarece după solstițiul de iarnă ziua începe să crească.

În orice caz, cred că este foarte fascinantă studierea tuturor culturilor și civilizațiilor, inclusiv a celor străvechi, pentru a ne minuna de nivelul la care și alți oameni ajunseseră cu mult înainte de această eră supertehnologizată. Iar cei care vă iubiți, nu uitați: neapărat să vă sărutați sub vâsc! La mine cel puțin a funcționat!