De ce există bogați și săraci?

De ce există bogați și săraci? De unde vine bogăția?

Adam Smith a publicat în 1776 (anul „nașterii” Statelor Unite ale Americii) o lucrare esențială cunoscută de toți economiștii lumii, Avuția națiunilor. Mulți alți autori au mai scris cărți pe aceeași temă în cei peste 200 de ani trecuți de atunci și fiecare a încercat să identifice factorii care fac ca unele țări să fie bogate iar altele sărace.

Ce-i drept, de-a lungul vremurilor ideile în detaliile lor s-au mai schimbat, dar ideile principale au cam rămas aceleași ca pe vremea când au fost enunțate de Adam Smith. În acest articol nu vom analiza ce ar trebui să facă o țară ca să fie bogată, ci vom adapta ideile pentru a putea fi folosite în familia sau în gospodăria fiecăruia.

De ce există bogați și săraci?

Cu alte cuvinte, vom analiza de ce în același mediu, în condiții aproape identice, în același oraș de exemplu, există familii bogate și familii sărace, la fel cum în aceeași zonă geografică există și țări bogate și țări sărace.

• Primul fapt foarte evident, șocant și paradoxal este că nu banii fac ca o țară sau o familie să fie săracă. Există țări care au resurse ce valorează foarte mulți bani, dar aceste resurse fie nu sunt exploatate cum trebuie, fie banii obținuți sunt chibzuiți foarte prost și se pierd. La fel există familii în care nivelul câștigurilor financiare este destul de ridicat, dar familia continuă să fie săracă.
• Dacă numărul banilor are o importanță mai mică, chibzuirea banilor însă este de importanță vitală. În țările bogate, ca și în familiile bogate, banii nu se risipesc. O familie chibzuită nu aruncă banii „pe fereastră”, dar o familie chibzuită pe de altă parte va avea parte în final de distracții mai frumoase. De exemplu o familie chibzuită strânge bani pentru un concediu în țară sau în străinătate, din care vor rămâne cu impresii, experiențe și lucruri învățate pentru tot restul vieții, pe când într-o familie nechibzuită, vor fi „petreceri” foarte dese cu băutură gârlă și mâncare în exces, iar la final nu va rămâne nimic din toate astea, poate doar bolile celor care au făcut abuz. Într-o familie chibzuită, copiii vor merge să facă atâta școală pe cât de multă se poate, unii universități, alții școli de meserii, fiecare după talantul său, pentru ca în viitor să fie oameni realizați. Într-o familie fără chibzuință, nici copiii nu se vor dezvolta la adevăratul lor potențial.
• Banii nu există, banii se fac! Cei mai mulți cred că țările bogate „au bani”. La fel se crede și despre familiile bogate. Dar banii ca „să fie” acum, au fost câștigați în trecut. Prezentul este rodul a ceea ce am făcut în trecut! Țările bogate creează bani prin munca eficientă a locuitorilor. La fel și în familiile bogate, banii se adună pentru că membrii ei chibzuiți au capacitatea să aducă mereu alți bani în casă, fie că tata sau mama sunt medici, ingineri, muncitori cu înaltă calificare sau bucătari. Acești oameni din familiile bogate știu să facă ceva important pentru care sunt mereu plătiți. Dacă ești necalificat zilier, nu vei aduce mereu bani în casă, că nu ai de unde.
• Un alt factor prezent la toate țările sărace este corupția foarte ridicată. Resursele țării sunt acumulate de politicieni hrăpăreți. Într-o familie corupția în acest sens al ei nu există, dar există în schimb alocarea discreționară și irațională a resurselor. De exemplu tatăl bețiv consumă discreționar resursele familiei. Sau ambii părinți fumează, ba mai cumpără țigări și copiilor minori, în loc ca banii să fie folosiți pentru sănătate, educație, investiții în gospodărie. Sau multe resurse sunt alocate discreționar doar unui copil răsfățat, în timp ce ceilalți copii sunt oropsiți și suferă. Sau copilului super-dotat nu i se dă șansa și resursele să meargă la o școală bună. Într-o familie chibzuită, fiecare copil va fi susținut să facă ce poate el să facă, fie școală de meserii, fie facultate, dacă poate. Dacă citim biografiile oamenilor iluștri de la noi, găsim că foarte mulți savanți, medici, profesori universitari, generali de armată, scriitori, actori etc. provin din familii de țărani. Dar acel țăran tată de familie a făcut tot posibilul ca să-și trimită la școală copilul dotat, în vreme ce alți frați ai lui poate că au rămas la rândul lor țărani, că atât au putut, atât „i-a dus capul”.
• În teoria despre avuția țărilor se face referire și la factorii geografici. De exemplu, țările care au ieșire la mare sunt se zice, privilegiate, că pot să ia parte la comerțul mondial. Acum nu mai este chiar așa, că există tot felul de posibilități ca să să-ți exporți marfa, măcar să o ai. Dacă ar fi doar asta, România care are ieșire la mare ar trebui să fie mai bogată decât Austria sau Cehia, care nu au ieșire la mare. La fel e și în cazul familiilor sărace și bogate: acum există posibilitatea să călătorești, să te stabilești în alt loc care să-ți ofere mai multe șanse de dezvoltare, unde să găsești de muncă și apoi să-ți chibzuiești banii câștigați. Pe tot cuprinsul țării poți vedea în sate case frumoase construite de oameni harnici, iar în unele orașe, deși ar fi avut șanse inițiale mai bune, găsești familii care trăiesc în condiții „ca vai de capul lor”. Așezarea, condițiile locale deci nu mai au o așa de mare importanță, dacă sunt înlocuite cu munca, hărnicia și chibzuința locuitorilor.

Acest articol scris la început de an nu își dorește nicidecum să epuizeze subiectul, ci doar să atragă atenția asupra unor probleme. După citirea lui, cei care erau deja chibzuiți vor fi și pe mai departe chibzuiți, iar cei care erau risipitori, vor continua să fie tot risipitori. Dar dacă măcar câțiva dintre cei risipitori vor înțelege mesajul și vor învăța ceva din asta, tot am reușit un lucru mare…