Cele mai frumoase povești clasice (recenzie)
Cele mai frumoase povești clasice este o carte scrisă de mai mulți autori, tradusă din limba engleză de Andrei Covaciu și publicată la Editura Corint Junior, București 2019.
Dacă ai un copil care este în primele clase de școală, dacă încă nu a deprins taina cititului cărților „adevărate”, adică a celor cu foarte mult text și cu imagini foarte puține sau deloc, dar care preferă să citească niște cărți mai „apropiate” de vârsta lui, atunci cartea despre care vă povestesc acum este tocmai potrivită.
De ce? Pentru că este o carte de povești repovestite, adică o colecție în care poveștile sunt în varianta lor „prescurtată”, mult mai ușor de citit și adecvate unui copil începător în minunata lume a cititorilor de cărți. Dar chiar și părinții ar putea să-și reamintească poveștile copilăriei, citind această carte, mai ales că o pot face rapid.
Sunt opt povești în această colecție, într-o carte frumoasă cu desene încântătoare. Am să le enumer pe toate, mai jos, ca astfel să vă puteți face o idee despre ce conține cartea.
- Alice în țara minunilor – de Lewis Carroll – repovestită de Catherine Allison și cu ilustrații de Erin McGuire;
- Vântul prin sălcii – de Kenneth Grahame – repovestită de Catherine Allisson și cu ilustrații de Victoria Assanelli;
- Comoara din insulă – de Louis Stevenson – repovestită de Claire Sipi și cu ilustrații de Steve Horrocks;
- Black Beauty – de Anna Sewell – repovestită de Catherine Allisson și cu ilustrații de Livia Coloji;
- Grădina secretă – de Frances Hodgson Burnett – repovestită de Anne Rooney și cu ilustrații de Laura Wood;
- Oliver Twist – de Charles Dickens – repovestită de Anne Rooney și cu ilustrații de Sophie Burrows;
- Heidi – de Johanna Spyri – repovestită de Catherine Allisson și cu ilustrații de Little Hands Illustration;
- Vrăjitorul din Oz – de Frank Baum – repovestită de Claire Sipi și cu ilustrații de Holly Clifton-Brown.
Așadar patru din cele opt povești au fost repovestite de Catherine Allisson, care se pare că a fost cea mai „harnică”, două de Claire Sipi și două de Anne Rooney, în vreme ce ilustrațiile aparțin la fiecare poveste altui ilustrator.
Cartea are 192 de pagini, dar nu totul este text așa cum spuneam, pentru că și imaginile ocupă spații importante ca în orice carte pentru copii care „se respectă”. Și dacă tot am pomenit de imagini, acestea sunt atât de frumoase încât pot fi luate ca model de desen de către copilul vostru, ca să-și exerseze abilitățile artistice. Copiii desenează mai bine și mai ușor atunci când o fac după model.
Textele poveștilor repovestite sunt foarte accesibile, având fraze mai scurte și dialoguri, fără a diminua cu nimic din farmecul poveștii originale din care au fost „transformate” cu măiestrie și talent. Importantă a fost transmiterea emoției și acțiunii din poveste. Copiii s-ar putea „antrena” astfel și pentru orele de limba și literatura română, ca să poată (re)povesti și ei cu cuvintele lor un text citit.
Ce mi-a plăcut la această carte? Mi-au plăcut modul în care au fost repovestite poveștile clasice dar și desenele care le ilustrează. De asemenea, mi-a plăcut colecția aleasă dar și calitatea cărții, felul în care a fost concepută și tipărită.
Ce nu mi-a plăcut? Nu mi-a plăcut faptul că nu am avut și eu când eram copil o astfel de carte. Nu că nu aș fi citit și eu povești la vârsta copilăriei, dar parcă prea erau „înnegurate” cărțile care apăreau în vremea aceea.
Vă recomand sincer această carte și poate fi și o idee de cadou pentru alți copii, în cazul în care copilul vostru este invitat la vreo aniversare.
Lasă un răspuns