Igiena personală de-a lungul timpului. Mic istoric

Igiena personală de-a lungul timpului. Mic istoric

Igiena personală este foarte importantă pentru sănătatea oricui, atât pentru sănătatea individuală, cât și pentru cea colectivă. Acum, adică în vremurile actuale, noi am învățat de mici și am deprins faptul că a avea grijă de curățenia corpului este ceva foarte normal, firesc și benefic.

Nu suntem doar noi, oamenii moderni, cei care au înțeles importanța igienei, ca și sumă de norme și practici pentru o bună stare de curățenie și implicit de sănătate. Chiar cuvântul igienă, cuvânt (aproape) internațional provine din latinizarea termenul grecesc mai vechi, hygieinos care însemna bun pentru sănătate. Vechii greci chiar o aveau pe zeița Hygeia, care era zeița sănătății și curățeniei.

Grecii antici aveau un adevărat cult pentru curățenie, sănătate mentală și sănătatea corpului, pe care-l glorificau. Latinii au preluat ideea, astfel încât băile publice erau adevărate instituții în Imperiul Roman, locuri de adunare în care se discutau chiar problemele statului. Iar ideea minte sănătoasă în corp sănătos tot de la romani am moștenit-o.

De la vechii indieni însă avem primele scrieri referitoare la reguli de igienă personală, în texte datând din anii 400-300 î.Hr., deci din aceeași perioadă cu epoca de aur a Greciei Antice și cu perioada de început a romanilor.

Începând cu anii 700 d.Hr., arabii au ajuns o mare putere. Ei aveau un adevărat cult pentru curățenie, normele de igienă devenind norme religioase în islam. Și arabii aveau băi publice minunate, adevărate opere arhitectonice.

În Europa însă, Evul Mediu a însemnat un mare pas înapoi comparativ cu antichitatea. În acea vreme, din punct de vedere al curățeniei, europenii erau niște „sălbatici”, culmea faptului fiind acela că însăși religia considera că este un mare păcat să te speli. Am găsit chiar o referire la un text în care un călugăr scria în batjocură despre un nobil italian că avea obiceiul să facă baie, să se bărbierească și să-și tundă părul.

Nici nu este de mirare că marile pandemii au lovit crunt Europa în decursul Evului Mediu, deoarece multe se transmit în aglomerările umane murdare. Ciuma era transmisă de puricele șobolanului, dar asta nu se știa pe atunci. Dar cu siguranță că dacă oamenii ar fi fost foarte curați, multe boli nu ar fi făcut ravagii.

Poate o să vă pară incredibil dar săpunul a început să fie fabricat abia în secolele 18-19, fiind făcut dintr-un amestec de sodă, cenuşă, grăsime de oaie, uleiuri şi plante aromate. Până la regina Elisabeta I a Angliei nici un cap încporonat nu avea obiceiul să se spele pe corp. Da, regi și reginele NU se spălau deloc pe corp în timpul vieții. Nu îmi pot imagina cum puteau trăi așa!

Desigur, odată cu dezvoltarea industrială și cu progresul societății, și europenii au redescoperit baia, atât de iubită de înaintașii lor în ale civilizației, grecii și romanii din antichitate. Dar acum este șocant pentru noi să aflăm că până și nobilii în ale lor palate somptuoase, chiar până pe la 1700-1800, erau nespălați și plini de purici în lenjerie și prin caraghioasele lor peruci, purtate ca semne de noblețe.

Cei care au studiat istoria ne-au relevat faptul că până și celebrul palat de la Versailles mirosea la vremea aceea îngrozitor. De prin Orient, regii și nobilii aduceau parfumuri minunate și se dădeau cu ele, însă fără să se spele. Cu vremea au deprins cu toții, și europenii și toți locuitorii planetei, normele de igiena locuinței ca parte firească a normelor generale de igienă, pentru că nu putem concepe să fim doar noi curați într-un mediu murdar.

În ce privește igiena orală … și aici lucrurile stăteau la fel de prost în Evul Mediu. Oamenii nu prea se spălau pe dinți. Nu e de mirare că în jurul vârstei de 25 de ani marea majoritate a oamenilor erau știrbi sau ajungeau să sufere de grave infecții dentare. Exista însă obiceiul clătirii gurei cu apă însă acest obicei îl aveau doar cei bogați. Oamenii de rând nu își puneau problema să facă nici măcar acest lucru neînsemnat.

Abia prin secolele 19-20 au început să apară și primele siteme moderne de canalizare, băi și toalete. Revoluția industrială a adus cu ea și un reviriment al igienei personale, fapt impulsionat și de descoperirile din domeniul medical care demonstrau, fără tăgadă că între igiena personală și starea optimă de sănătate există o legătură foarte strânsă.

Așa că au început să fie înăsprite regulile de igienă personală și s-a acordat o mai mare importanță educației populației în această direcție. Igiena a devenit parte integrantă a vieții noastre a tuturor, iar industria produselor de igienă personală și de curățenie este astăzi una dintre cele mai mari pe plan mondial.

Acum, în vremuri de pandemie și cu toate informațiile pe care le deținem, cu atât mai mult este importantă igiena personală și a întregului nostru habitat. Multă sănătate și nu uitați să vă spălați cât mai des pe mâni cu apă și săpun!