Prințesa ghețurilor (recenzie)
autor Camilla Lackberg, Editura Trei, București 2018,
traducere din limba suedeză de Simona Țențea și Asa Apelkvist
Ce carte mi-a fost dat să citesc! Recunosc faptul că m-am apucat de acest roman polițist la sugestia soției, pentru că eu nici măcar nu auzisem de Camilla Lackberg, supranumită și Aghata Christie a Suediei. Eram puțin circumspect și nu știam la ce să mă aștept. Dar nu după mult timp, cartea m-a acaparat cu totul, deoarece autoarea „țese” cu măiestrie o poveste captivantă.
Scriitoarea suedeză este destul de prolifică și a publicat mai multe romane polițiste, cărți pentru copii (6 la număr), dar și cărți de rețete culinare (anume două). A fost tradusă în foarte multe limbi și a „ajuns” în peste 60 de țări cu cărțile ei, dar și cu câteva ecranizări. Prințesa ghețurilor este romanul de debut al autoarei dar și debutul unei serii mai lungi, seria Fjallbacka.
Erica Falck, personajul principal, este o scriitoare de biografii ale femeilor celebre din Suedia. Fără să fie foarte celebră, nu este nici o necunoscută. Ea intenționează să scrie și romane, dar lucrul la o carte biografică a adus-o în Fjallbacka, mică localitate de pe coasta de vest a Suediei. S-a retras acolo în căutarea liniștii pentru putea lucra, dar și ca o „revenire la origini”, după moartea părinților.
Locul este un sătuc idilic, unde mulți orășeni au case de vacanță și unde se pare că timpul a încremenit. Dar liniștea localității este brusc tulburată de o moarte misterioasă: Alexandra (Wijkner), prietenă din copilărie a Ericăi, este găsită moartă după vreo săptămână, în cada de baie din casa sa. Chiar Erica o descoperă, atunci când a dorit s-o viziteze. Imaginea ei în apa înghețată era a unei prințese a ghețurilor.
La început pare că a fost vorba de o sinucidere, dar bănuiala că a fost totuși o crimă este curând confirmată de rezultatele autopsiei efectuată de medicii legiști. Din acest moment autoarea reușește cu o măiestrie de geniu să ne conducă într-o lume plină de mistere.
L-am bănuit la început pe soțul Alexandrei (Henrik) de crimă și mă gândeam că tot romanul va fi pe mai departe despre munca polițiștilor de a găsi dovezi solide împotriva lui. Se părea că Alexandra și Henrik aveau o căsnicie perfectă, deoarece soțul fiind putred de bogat îi făcuse și soției lui o galerie de artă în Goteborg, ca să își împlinească pasiunea. Dar de multe ori viețile oamenilor bogați pe care poate le râvnim și noi ceilalți, nu sunt nici pe departe ceea ce par a fi.
Apar multe alte personaje în carte iar misterele abundă. Suedia pare o țară liniștită, dar așa cum se zice, „apele limpezi sunt adânci”. La un moment dat par cu toții foarte dubioși și ajungi să-i bănuiești pe toți de crimă.
Pe Anna, sora mai mică a Ericăi, este căsătorită cu Lucas, un bărbat manipulator și perfid, care este violent psihic, dar și fizic, cu soția sa și nu numai. Anders Nillson, fost coleg de școală cu Erica și Alexandra, este un pictor extrem de talentat, dar totodată un ratat căzut în patima alcoolului. Nelly Lorentz, văduva celui mai bogat om al locului, are și ea multe secrete și un trecut dubios, iar fiul ei adoptiv Jan, deși este un om de afaceri de succes, nu prezintă deloc încredere.
Pornită să cerceteze, din motive de documentare pentru un articol plătit, dar și din proprie curiozitate, Erica va răscoli trecutul și prezentul unei comunități care doar la suprafață pare liniștită. Alexandra, victima, era însărcinată în luna a treia, iar copilul nu era al soțului ei: înseamnă că avea și un amant. Cine o fi acesta? Este și acesta suspect?
Unul din polițiștii locului, Patrick Hedstrom, fost coleg și admirator al Ericăi, o reîntâlnește în anii maturității și flacăra din adolescență pare că se reaprinde, în vreme ce șeful polițiștilor este un ciudat, îngâmfat și nesuferit, care își hărțuiește subordonatele. Dar nu o să vă mai dau detalii, că sunt atât de multe de descoperit.
Cartea mi-a plăcut mult și vreau să vă spun că autoarea are un stil frumos, curat și clar de a scrie. Deși romanul este în fapt unul polițist, partea de roman psihologic este importantă, iar felul în care poți afla multe despre modul de a trăi, despre cultura și civilizația suedezilor, l-am apreciat de asemenea. Cartea te face să te simți chiar acolo, într-o țară scandinavă, cu oamenii și obiceiurile locului, cu modul lor de gândire și cu clima ei mai rece decât la noi.
Este o carte foarte bună de citit, atât acasă cât și în călătoriile pe care, sperăm cu toții, le vom putea relua cât de curând. Cu siguranță voi citi și restul volumellor acestei serii, volume pe care le-am văzut la Libris.ro de unde am comandat și primul volum.
Voi ați citit seria? Cum vi s-a părut? V-a plăcut?
Lasă un răspuns