Istoria dreptului pe scurt, de la origini până în prezent (partea 1)
Ești o ființă umană care trăiește, muncește, își întemeiază o familie și vrea ca să aibă siguranță pentru propria persoană și pentru cei apropiați. Poți obține această siguranță prin alianța cu alți oameni asemenea ție, cu rudele de sânge și cu cei din jurul tău, întemeind astfel o gintă și mai apoi un trib.
Așa s-au petrecut lucrurile timp de sute de mii de ani, în străfundurile istoriei. Viața în aceste uniuni era supusă unor reguli care trebuiau respectate de toți. Mai târziu uniunile de triburi au condus la înființarea statelor și odată cu acestea la statuarea unor noi reguli, care au devenit legi.
Colecțiile de legi au însemnat de fapt „nașterea” dreptului, ca știință și ansamblu a gestionării acestora. Legile au apărut de când a existat societatea omenească, pentru că până și arhaicii vânători trebuiau să-și împartă cumva prada, dar dreptul s-a conturat și cristalizat numai după ce au existat și state.
Egiptul Antic avea o culegere de legi de prin anii 3000 î.Hr., Maat fiind un concept egiptean despre respectarea tradițiilor, discursul elevat, egalitate socială și judecată imparțială. Legat de această judecată justă și egală pentru toți, ideea o vom regăsi mai mereu în decursul istoriei, doar că mai mereu a existat în fapt și ideea că unii sunt mai egali decât alții și să nu credeți cumva că acum o fi altfel.
Ur-Nammu, împărat asirian, a fost primul în istorie, pe la 2200 î.Hr., care a elaborat un cod de legi, însoțite și de cazuistică, adică o culegere de date despre diferite cazuri de judecată întâlnite în practică. În jurul lui 1760 î.Hr., împăratul Hammurabi al Babilonului a alcătuit un cod de legi scrise în piatră.
De fapt ceea ce a rămas cunoscut în istorie ca și Codul Lui Hammurabi a fost multiplicat prin inscripționarea mai multor pietre, care au fost așezate în diverse locuri publice din mai multe orașe ale imperiului, pentru a putea fi citite și cunoscute de cât mai mulți cetățeni.
Din fericire pentru posteritate, în secolul al XIX-lea a fost descoperită o piatră intactă conținând întregul cod de legi al lui Hammurabi, set care a fost imediat tradus în multe limbi de circulație internațională. Chiar dacă unele legi de pe vremea aceea nu mai sunt acum de actualitate, studiul lor aduce informații prețioase despre civilizația acelor vremuri trecute.
De pe la 1280 î.Hr. vechii evrei au inclus legile lor în Vechiul Testament, dându-le un statul de legi divine. De-a lungul anilor ideea de legi divine a persistat și o putem întâlni și acum în multe societăți și/sau religii. În statele care se declară laice, legile divine nu au putere juridică, dar sunt acceptate în comunitățile religioase, doar în judecățile legate de probleme strict religioase. În alte țări, teocratice, legile cu caracter divin sunt legi cu putere juridică. În unele țări musulmane putem găsi astfel de situații.
În Grecia Antică, la început în Atena, iar mai apoi și în alte polisuri grecești, sistemul de legi cuprindea legi divine, legi de drept civil și legi de drept comercial. Grecii au „inventat” democrația și legile respectau ideile de bază ale democrației, chiar dacă femeile și sclavii nu aveau drepturi egale cu cetățenii bărbați. Dar lucrurile au evoluat lent în istorie, iar egalitatea femeilor cu bărbații în toate aspectele vieții sociale nici acum nu este un deziderat pe deplin realizat pe tot globul.
Romanii au fost cei care au preluat sistemul de legi grecești, fiind totodată și mari admiratori ai culturii și civilizației grecești. Doar că romanii au perfecționat foarte mult sistemul de legi, alcătuind dreptul roman, materie studiată de toți studenții la drept. Prima mare inovație adusă de romani este aceea că legile au început să fie elaborate și aplicate mai apoi în procesele de judecată de către specialiști. De asemenea sistemul de legi romane era mereu în schimbare pentru a se putea adapta schimbărilor din societate.
Fără nici un dubiu, mai toate sistemele de legi din țările democratice au fost influențate într-un fel sau altul de dreptul roman. Primii au fost englezii, care după 1100 d.Hr., deci în Evul Mediu, au început să-și alcătuiască un sistem de legi, multe valabile și în ziua de azi, sistem bazat în esență pe dreptul roman.
În Asia, atât chinezii cât și indienii au alcătuit sisteme de legi care datează de două mii de ani. Sistemele lor se bazează mult pe tradiție și chiar dacă proclamă egalitatea, aceasta nu era valabilă decât pe „orizontală”, deci între membrii aceleiași clase sociale (sau caste în India).
Și dacă tot am pomenit de India, în ziua de azi Constituția acestei țări este cea mai lungă din lume. În Imperiul Arab, legea islamică (numită sharia) a devenit lege cu putere deplină și așa este și acum în multe țări musulmane.
Despre multe alte aspecte din prezent legate de legi, de drept și de sistemul juridic, vom discuta într-un alt articol.
Lasă un răspuns