O mică istorie a dreptului (2) – ramurile dreptului
Revenim astăzi cu un nou articol despre drept, de această dată discutând despre alte aspecte care privesc legile ce guvernează o țară. Vom discuta foarte pe scurt despre ramurile dreptului.
Deoarece odată cu evoluția societății și creșterea gradului de complexitate a relațiilor de orice tip dintre oameni și instituții, entități comerciale etc. a fost nevoie și de elaborarea de legi specifice, clare, care să acopere toate situațiile de conflict posibile.
Am pomenit aici despre conflict, conflict de orice fel, dar trebuie să nuanțăm puțin, deoarece am putea avea impresia că legile își fac simțită prezența numai dacă apar conflicte.
Nu este mereu așa, deoarece legile trebuie întotdeauna respectate și multe dintre ele chiar reglementează situații non-coflictuale, adică situații în care nu este vorba despre nici un conflict.
Ramurile mari ale dreptului despre care vom pomeni pe scurt sunt:
- Dreptul internațional, care reglementează relațiile dintre state și care conține prevederi hotărâte în cadrul unor organisme internaționale la care țările aderă (sau nu). Posibilele situații de criză de orice fel se judecă de tribunale internaționale, iar deciziile acestora trebuie respectate. Desigur că dacă o țară încalcă niște legi internaționale și este găsită vinovată, nu poate fi „băgată la închisoare”. Dacă nu respectă hotărârile tribunalelor, hotărâri care poate nu-i convin, poate fi supusă unor sancțiuni de natură economică sau chiar unor presiuni militare. În orice caz, în lumea actuală atât de interconectată comercial mai ales, vei avea enorm de pierdut dacă nu respecți hotărârile organismelor internaționale și ești supus unor sancțiuni. Un exemplu recent este cel al României, căreia i s-a dat dreptate într-o dispută cu Ucraina, referitoare la Insula Șerpilor din Marea Neagră și la delimitarea drepturilor asupra platoului continental al acestei mări. Uniunea Europeană este deocamdată singurul exemplu de conglomerat de țări care au decis să își ajusteze legile astfel încât să fie valabile în toate țările componente, dar acest fapt este posibil numai dacă țările membre aderă și la niște valori comune.
- Dreptul constituțional și administrativ stabilește legile și normele de urmat de către instituțiile statului, atât pentru elaborarea de noi legi cât și în privința administrării teritoriului. Constituția unei țări este legea de bază și nici o altă lege elaborată ulterior nu trebuie să o încalce, deoarece sunt prevăzute de fapt în ea drepturile și libertățile fundamentale. De exemplu libertatea religioasă permite oricărui individ dintr-o țară să adere sau nu la orice credință sau religie dorește. Libertatea religioasă nu este acceptată însă în țările teocratice, adică în țări în care legi religioase au pătruns în legile țării. Există pe glob mai multe țări teocratice, în general musulmane.
- Dreptul penal cuprinde acele legi care se referă la situații foarte grave în care unii indivizi comit crime, tâlhării, violuri, atacuri violente asupra altor persoane, fapte comise cu rea intenție. În aceste cazuri, nu este nevoie ca partea vătămată să depună o plângere (că dacă e mort nici nu ar avea cum), ci statul se constituie ca parte în proces, adică este acuzatorul (reprezentat de un procuror).
- Dreptul civil se referă însă la diverse situații în care apar conflicte între indivizi, dar care nu reprezintă un grav pericol social. De exemplu unii se judecă ani de zile pentru ca să mute gardul dintre proprietățile lor cu câțiva centimetri mai într-o parte sau alta.
- Dreptul comercial reglementează situațiile dintre jucătorii economici. Pot fi situații conflictuale (nerespectarea contractelor), dar și situații non-conflictuale (cum se divid drepturile asupra unui produs, a unui bun comun, de exemplu).
- Dreptul proprietății, ca o colecție de legi, a apărut printre primele în istorie, pentru a reglementa posesia bunurilor de orice fel. Istoric a apărut din necesitatea de a separa bunurile strict personale de cele comune și așa cum era și firesc, a apărut în comuna primitivă.
- Dreptul militar se referă la legi specifice organizării armatelor și despre acesta vom mai discuta.
Ați trăit situații în care legile v-au apărat și protejat viața, sănătatea și/sau interesele? Ce ați propune pentru îmbunătățirea sistemului legislativ?
Lasă un răspuns