Sfântul Ștefan – ce știm despre cel sărbătorit în cea de a treia zi de Crăciun?

Sfântul Ștefan – ce știm despre cel sărbătorit în cea de a treia zi de Crăciun?

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 27 decembrie pe Sfântul Ștefan. În creștinismul răsăritean, precum și în cel apusean, există mai mulți sfinți cu numele de Ștefan. În cea de-a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie adică este sărbătorit primul dintre ei, în ordinea cronologică a vieții pe care au trăit-o pe acest Pământ. Creștinii apuseni îl sărbătoresc și ei pe Sfântul Ștefan pe 26 decembrie.

Mai exact, sărbătoarea zilei de 27 decembrie este închinată Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Vom explica foarte pe scurt ce înseamnă acești termeni. Ștefan a fost ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, a fost prin urmare unul dintre cei doisprezece apostoli. Numele lui înseamnă Coroană de flori sau Cel Încununat (în latină Stephanus a fost mai întâi un titlu și mai apoi un nume).

Numele se pare că i-a fost predestinat, deoarece el a fost „șeful” celor șapte apostoli care au fost aleși a fi primii diaconi, un grad preoțesc ce avea în vechime o însemnătate mai mare decât în zilele noastre – el a fost deci arhidiacon (șef peste diaconi). Toate acestea s-au petrecut după Înălțarea la Cer la Mântuitorului, când apostolii săi au primit misiunea să împrăștie peste tot în lume învățătura lui Iisus Hristos, să răspândească deci creștinismul, ca nouă religie a iubirii.

În Biblie, mai precis în Noul Testament, există un capitol numit Faptele Apostolilor și acolo sunt trecute chiar evenimentele legate de suferințele celor care au fost primii dintre cei ce au început să propovăduiască învățătura creștină. Ștefan a fost de altfel primul vizat de prigoana autorităților vremii, deoarece el era „șeful” și a fost drept urmare condamnat la moarte. Pentru ce vină? Pentru una desigur inventată, la fel cum a fost condamnat și Mântuitorul.

Ștefan a fost ucis cu pietre și a fost deci un martir. Sfinții martiri de mai numesc și mucenici și iată de ce Ștefan este Întâiul Mucenic, adică primul dintre creștini care a fost martirizat (desigur, dacă nu-l punem la socoteală și pe Iisus). Tradiția spune că în mulțimea ce asista la uciderea Apostolului Ștefan se afla și Saul, ofițer roman care mai târziu s-a convertit la creștinism și a ajuns Paul (sau Pavel), unul dintre oamenii care au contribuit cel mai mult la răspândirea creștinismului în lume. Paul a fost cel ce l-a însoțit peste tot în Imperiul Roman pe Petru (sau Sfântul Petru).

Se mai știe că Ștefan s-a născut în anul 1 d.Hr. și a fost ucis în anul 36 d.Hr., iar mormântul său a fost descoperit în 415, an în care deja creștinismul era religie oficială în Imperiul Roman. Din anul 560 osemintele sale se găsesc în biserica San Lorenzo fuori de Mura din Roma, împreună cu osemintele Sfântului Laurențiu, un alt martir creștin ce a trăit două secole mai târziu. De altfel, în primele secole ale creștinismului, majoritatea celor ce ajungeau sfinți erau și martiri, pentru că prigoana la care erau supuși era teribilă și foarte puțini ajungeau să moară „de moarte bună”.

În creștinism mai există și alți sfinți cu numele de Ștefan, care au făcut fapte deosebite de-a lungul istoriei. De asemenea Ștefan este un nume frecvent întâlnit la toate popoarele creștine, fiind un nume mare, însemnat.