Regatul inocenților – Theo Anghel (recenzie)

Regatul inocenților – Theo Anghel (recenzie). Editura Quantum Publishers

Să fiu sinceră nici nu știu cum să încep recenzia aceasta. Nu stiu ce o să scriu, ce ar trebui să scriu așa încât să vă conving să citiți cartea/seria Regatul inocenților și, aș merge mai departe de atât, să citiți orice a scris până acum și va scrie de acum încolo Theo Anghel.

Pentru mine Theo Anghel a fost o revelație încântătoare, ca o dragoste la prima vedere care îți taie respirația și te amețește. Da, recunosc, m-am îndrăgostit de lumea și personajele conturate magnific de Theo în a sa carte, de felul în care știe să dea viață unor lumi și personaje fantastice care te captivează.

Și când mă gândesc cât de fraieră am fost până acum că am tot ocolit cărțile ei. Chiar nu reușesc să mă înțeleg. Care o fi fost motivul pentru care îi vedeam cărțile, știam că există, auzisem că scrie bine dar nu mi-am dorit să văd cu ochii mei cum scrie? Mister total!

Cine știe ce idei preconcepute or fi fost în mintea mea de am respins sistematic ideea de a citi romanele sale. Sau poate că nu m-a atras suficient de mult descrierea de pe coperta IV a cărții. Poate am făcut asta pentru că părerile celor ce au citit cartea și comparațiile aduse mi s-au părut exagerate.

Oricum, nu mai contează asta acum. Mă bucur că am reușit să citesc Regatul inocenților și sigur nu mă voi opri aici ci voi lua la rând fiecare carte scrisă de Theo Anghel. I-am devenit fan, recunosc.

Nu vă mai zic despre regretul pe care l-am avut după ce am ajuns la finalul cărții, despre frustrarea pe care o am de câteva zile pentru că nu am avut lângă mine și volumul 2 al seriei, despre revolta care apare în mine de fiecare dată când mă apuc de citit serii încă neterminate deși mereu îmi promit să nu mai fac asta. Mai bine vă povestesc puțin despre subiect, nu?

Despre ce este vorba în Regatul inocenților

Ei bine, contextul în care se desfășoară acțiunea, scena pe care personajele își spun povestea o găsiți foarte bine descrisă pe coperta IV a cărții precum și pe orice site de unde puteți comanda cartea.

Cu mai bine de 600 de ani în urmă, oamenii și elfii locuiau împreună, în bună înțelegere, în regatul Esrendell. Cu trecerea timpului însă, printre muritori au început să apară voci care să ceară independența, convinși fiind că o vor duce mai bine dacă se vor administra singuri.

Are loc o lovitură de stat și, într-un final, un război nimicitor încheiat totuși, cu înțelepciune de elfi. Regele de atunci al acestora, impresionat de îndârjirea cu care oamenii își cereau independența și preferau să-și dea viața pentru a o obține în loc să-și dorească să trăiască în pace și înțelegere, decide să-și retragă poporul dincolo de Pădurea de Smarald care devine astfel un teritoriul locuit doar de elfi, cel al oamenilor luând numele de Erfenor.

Se încheie un tratat prin care cele două seminții consimt să trăiască în pace și bună înțelegere, departe unii de alții, elfii neavând voie și nici motiv să între pe teritoriul noului stat format, Erfenor.

Ei bine, povestea noastră se desfășoară la sute de ani distanță de acel eveniment al scindării celor două seminții și are în prim plan familia Toril, una dintre casele nobiliare ale Erfenorului, o familie cu 12 copii, care trăia în pace și armonia la hotarul dintre Erfenor și Esrendell, lângă Pădurea de Argint.

O coincidență, fericită în final, face ca Nayan, una dintre fetele familiei Toril, să o salveze de la moarte pe Saelind, o fată elf. La câteva zile distanță au loc în casa acestora niște evenimente nefericite care zgudie din temelii și în mod ireversibul, liniștea și pacea familiei.

Saelind este îngrijită și pusă pe picioare de cei din familia Toril ceea ce atrage recunoștința fetei și ajutorul salvator și necondiționat al fraților acesteia care vin tocmai din Esrendel să o caute ca să o aducă înapoi în tărâmul elfilor.

Ajutorul dat de elfi celor din familia Toril presupune ca o parte dintre membri acestora să plece la drum împreună spre tărămul magic de dincolo de Pădurea de Argint, loc în care oamenii erau de altfel bine primiți. Mulți oameni și-au găsit de-a lungul timpului salvarea în tărămul elfilor și și-au clădit o viață în armonie și pace acolo.

Poate nu v-a impresionat cine știe ce din ce am scris eu aici dar credeți-mă pe cuvânt că ar fi păcat să vă dau detalii prea multe despre ce se întâmplă. Vă mai zic doar că o să aveți parte de acțiune, de lupte, de o poveste de dragoste care va continua în volumul 2 pe care abia aștept să-l citesc. Primul volum s-a terminat exact în locul în care totul începea să devină mai intens. Dar de ce nu mă mir? Ăsta este farmecul unei serii, nu?

O să vă îndrăgostiți și de ținutul feeric de basm descris atât de frumos de Theo dar și de personajele principale ale cărții, Nayan, fata de doar 18 ani a familiei Toril și Raeran, superbul prinț elf. Bănuiți deja, nu?

Între cei doi se înfiripă ceva… cumva… rămâne de văzut ce și cum dar vă asigur că o să fie o surpriză frumoasă la final și o să-mi înțelegeți frustrarea de a nu putea citi imediat și volumul 2 al seriei. Nici nu vreau să-mi imaginez cum e finalul acestui volum știind că volumul 3 încă nu e scris!

Ce să vă mai zic altceva? Orice aș scrie e inutil. Pur și simplu, cartea asta TREBUIE citită mai ales dacă ești fan al romanelor din genul fantasy-young adult. O puteți comanda de pe site-ul editurii din librăriile fizice sau online.

Mulțumesc Theo pentru maestria cu care ai scriis această poveste și abia aștept să publici volumul 3 🙂