Don’t cry, just fly – Georgiana Vâju (recenzie)

Don’t cry, just fly – Georgiana Vâju (recenzie)

Am tot auzit vorbindu-se în online despre Georgiana Vânju și cărțile ei. Dar, așa cum am auzit mult și despre Theo Anghel și nu am apucat să citesc nimic scris de ea, nici de Georgiana nu am citit nimic până când Eva Anca, de la Rândurile Evei a reușit să mă facă atât de curioasă încât am zis că acum e momentul să aflu și eu cum scriu fetele astea două.

Și, ca să-nțelegi de ce am adus vorba despre Theo Anghel, explicația e că ambele publică la editura Quantum Publishers, Theo Anghel fiind chiar cea care a înființat editura iar Georgiana fiind autor și editor acolo. În plus cartea lui Theo este cel mai recent roman pe care l-am citit.

Despre cum scrie Theo Anghel am povestit pe larg în recenzia primul volum al seriei Regatul Inocenților (citește aici) care este un fantasy. Cu romanul Georgianei am schimbat registrul. De data aceasta este vorba despre un roman cu mai multe nuanțe. Nu aș ști exact unde să-l încadrez.

Don’t cry, just fly are cam de toate în el. Scene erotice bine scrise, o poveste de dragoste care te face să visezi (aș scrie oftezi visător), e și thriller în același timp și, eu una l-aș încadra și în categoria dezvoltare personală. Da, știu, poate suna puțin ciudat însă poate că vei gândi și tu din perspectiva această după ce îl vei citi.

De când am auzit de romanul ei m-am întrebat de ce a ales acest titlu. Da, exact titlul m-a făcut să rețin numele Georgianei ca și autor. M-am întrebat de ce ”Don’t cry, just fly”. Coperta însă m-a dus cu gândul la ceva frivol iar la început romanul mi s-a părut un pic cam prea siropos. Prea multa perfecțiune instagramabilă dacă mă pot exprima așa. Însă, pe parcurs mi-am schimbat părerea.

Personajele principale sunt Ambra și Alex ca mai apoi să apară în poveste și senzualul Nickolas. Nu, nu te speria, nu este vorba despre un clișeic triunghi amoros ci despre cu totul altceva. Când începi să citești cartea îți faci o impresie pe care ți-o vei schimba pe parcurs deseori.

Romanul debutează cu o Ambra nefericit legată într-o relație cu un bărbat pe care și-a dat seama că nu îl mai iubește și cu care nu mai are nimic în comun. O Ambra care-și tratează cu pastile tulburarea anxios-depresivă de care suferă dar care, cu ultimele puteri are curajul să rupă relația în care stă închisă ca intr-o colivie și să-ncerce să lupte pentru a-și vedea visul devenit realitate.

”Am ținut cont mai mult de ce așteaptă sau ce vor alții de la mine, de ce i-ar face fericiți pe apropiații mei înghițindu-mi plăcerile odată cu pastilele pentru blestemata asta de anxietate”

”Trece viața pe lângă mine într-un ritm molcom și monoton. Culmea e că o văd cum pleacă, și o lăs să se ducă. Mă enervează până și ticăitul ceasului care anunță disperat cum zboară clipele mele, iar eu nu fac altceva decât să urmăresc pasivă cum ceasurile fug cu anii și cu bucuriile mele.”

Ambra e un suflet de artist, îi place să cânte și acesta a fost dintotneauna visul ei, să cânte pe scenă, să bucure spectatorii, să-și trăiască intens viața călătorind. Și, când i se ivește această posibilitate nu mai stă pe gânduri. Rupe relația în care este captivă, demisionează de la jobul pe care îl avea doar pentru a-și trăi viața de azi pe maine (era casieră la un magazin dintr-un cătun) și se angajează pe un vas de croazieră ca și solistă alături de o trupă de muzicieni.

Va trebui să călătorească și să muncească pe acel vas timp de 6 luni, atât cât ține croaziera cu vasul Destiny (nume ales deloc întâmplător) prin minunata Mare Egee, printre fascinantele insule grecești vizitând locuri pe care altă dată doar le-a ”atins în vise”.

Ajunsă pe vasul de croazieră face cunoștință cu ceilalți membri ai trupei de muzicieni cu care va lucra și așa ajunge să-l cunoască pe Alex, solistul trupei, un tip cu 3 ani mai tânăr decât ea dar ”al naibii de irezistibil. Și bun la ceea ce face”. Există o chimie între cei doi și ajung rapid într-o relație ajutându-se unul pe altul. Alex era exact ceea ce Ambra avea nevoie în acel moment pentru a ieși din criza existențială în care se afla.

Până aici toate bune și frumoase, toate parcă prea perfecte și, tocmai când mă gândeam eu așa că, iată, e doar o banală și instagramabilă poveste de dragoste, Georgiana ”se răzgandește” și duce romanul la un alt nivel.

Alex nu e nici pe departe fermecătorul solist al trupei și el cu o viață nefericită în tinerețe ci … un traficant de droguri care are nevoie de Ambra ca să iasă din afacerea în care a intrat fără mare tragere de inimă. Are nevoie de iubirea ei, are nevoie ca ea să-i fie alături așa încât să poată face acest pas.

Din păcate nu reușește să facă asta ci din contra Alex este arestat pe vas de către poliția din Mykonos, debarcat și dus la închisoarea locală. Ambra decide în ultimul moment să-i fie alături și să-l ajute să scape de acest necaz așa că ia decizia nebunească de a coborâ de pe vas pentru a încerca să-l salveze.

Ei, și de aici încolo vei avea multe alte surprize, vor fi multe răsturnări de situație greu de anticipat pentru ca Alex nu este de fapt traficant de droguri ci… ok, gata, nu vreau să-ți stric surpriza. Motiv pentru care nu-ți voi vorbi mai deloc despre Nickolas, celălalt bărbat chipeș al romanului. Te asigur doar că odată ce ai pus virtual piciorul pe tărăm grecesc nu vei mai putea lăsa cartea din mână până nu vei afla finalul.

Nu o să mai insist asupra poveștii pentru că mi-aș dori să o descoperi singur. Aș vrea însă doar să explic în final afirmația pe care am făcut-o referitor la faptul că romanul poate fi privit și ca o subtilă carte de dezvoltare personală.

Ambra cea pe care o știm la început va fi în final o cu totul altă persoană. Călătoria ei poate fi considerată una inițiatică, în final reușind să se descopere și-și trăiască viața așa cum a visat. Așa că, abia în final ajungi să-nțelegi foarte bine titlul cărții.

„Don’t cry” tradus în română înseamnă (pentru cine încă nu știe) ”nu plânge” și l-aș traduce ”nu te plânge”, ”nu te complace în situația în care ești”, ”nu dispera și nu renunța la visurile tale”.

”Just fly” tradus în română înseamnă (pentru cine încă nu știe ”doar zboară” și l-aș traduce ”luptă pentru ați realiza visurile”, ”trăiește-ți viața așa cum ți-o dorești” ”bucură-te de viață”, ”fă-ți pe plac, fă-ți bucurii”, ”iubește-te pe tine însuți”, ”fii liber, fii tu însuți”.

Nu plânge, nu fi trist, rupe lanțurile care te țin legat într-o existență care simți că nu este a ta, visează și fă-ți ție pe plac nu altora, Viața este frumoasă dacă ai curajul să o trăiești. Visează, luptă pentru visurile tale și ele vor deveni realitate.

Mi-a plăcut mult mesajul optimist pe care cartea l-a transmis și de aceea, dincolo de povestea, poate uneori mai puțin credibilă, îți recomand să citești cartea din această perspectivă. Don’t cry, just fly. You’re a supergirl! You’re a superboy!

P.S Georgiana, recunosc, nu am citit inițial versurile pe care le-ai trecut în prefață însă, după ce am terminat de citit romanul și l-am înteles din perspectiva mea am căutat melodia și le-am fredonat cu ea pe fundal 🙂

– Hm… voi, artiștii, creați lumi din orice, mi-a întors-o.

– Exact asta facem. Nu e minunat?

– Este divin, m-a aprobat.

– Exact. Fă rai din ce ai.

Lectură plăcută!