Copil neascultător? Iată de ce se întâmplă asta!

Copil neascultător? Iată de ce se întâmplă asta!

Iată o întrebare destul de dificilă pe care orice părinte ajunge să și-o pună la un moment dat. Asta pentru că (aproape) nici un părinte nu scapă de momentul în care copilul nu mai vrea să asculte și are răbufnirile lui și încercările lui de a-și câștiga independența emoțională.

Nu există o vârstă standard la care cei mici brusc și deodată nu mai vor să asculte. Unii sunt deja rebeli de pe vremea la care sunt sugari, alții încep să nu mai asculte de la vremea adolescenței sau pre-adolescenței.

Despre copiii care au crescut, au devenit independenți financiar și devin independenți și emoțional față de părinți nu este cazul să discutăm aici. Practic aceștia sunt deja adulți tineri care își iau viața în propriile mâini și vor dori uneori să ceară doar sfatul părinților, dar nu vor mai dori în nici un caz să fie sub tutele lor emoțională. Aceștia au deja viața lor și au toată libertatea să și-o facă așa cum doresc.

În acest articol vom discuta deci doar despre copiii care sunt copii și în nici un caz nu vom avea pretenția că vom epuiza subiectul. Pe acest subiect s-au scris zeci de cărți și încă nu este elucidat pe deplin. Dar ideea de bază este, în cazul copiilor normali, care nu au alte probleme de ordin psihiatric, că ei nu mai ascultă nu pentru că vor cu orice preț să-și supere părinții, ci pentru că au niște nevoi cărora nu știu să le glas altfel, iar părintele nu are capacitatea să-i asculte.

Pe primul plan în încercarea de a rezolva sau măcar de a ameliora problema, stă aflarea cauzelor care îl fac pe copil neascultător. Psihologii au descoperit mai multe categorii mari de cauze și pe acestea le vom enumera pe scurt în cele ce urmează, dar trebuie să fim gata să recunoaștem că de cele mai multe ori nu există o singură cauză, ci un cumul de cauze și factori care conduc la comportamentul copilului.

• Cauze care țin de relația părinte-copil
  – inconsecvența: părinții nu fac lucrurile la fel, reacționează diferit la aceeași situatie (inconsecventa si lipsa regulilor sunt percepute de copil ca fiind un mediu ostil pentru el)
  – părinții sunt prea duri sau prea critici;

– părinții sunt prea cicălitori;

– părinții acordă recompense prea mari doar pentru a „face un târg” cu copilul, deci cedează cumva la șantajul emoțional al acestuia;

– părinții pe de altă parte taxează exagerat greșelile copilului, dar nu-i acordă și laudele potrivite atunci când acesta face bine ceva;

– părinții nu sunt atenți la ce fac copiii mereu, îi lasă prea mult timp fără supraveghere.

• Cauze ce tin de caracteristicile psihologice ale copilului. Unii copii sunt așa din fire, după cum puteam afla din înțelepciunea milenară a tuturor popoarelor lumii, dar și din scrierile religioase. Mai avem:

-copii supărăcioși, usor de iritat;
-copii exagerat de activi, poate chiar cu sindromul ADHD;
-copii neatenți și impulsivi.

• Cauze ce țin de caracteristicile părinților. Pur și simplu unii părinți nu sunt pregătiți să fie părinți și ei dau dovadă de:
  -imaturitate;
  -lipsă de responsabilitate;
  -deprimare;
  -ostilitate / agresivitate;
  -pesimism;
  -criticism exagerat;
  -părinți care protejează exagerat copilul;
  -părinți care consumă alcool sau droguri.
• Cauze ce țin de evenimentele din familie. Aceste situații sunt neplăcute atât pentru părinți, dar mai cu seamă pentru copii care suferă cel mai mult, de cele mai multe ori în tăcere.
  -mamele singure care își cresc copiii au de multe ori probleme, deoarece din familie lipsește „spiritul masculin”, care înseamnă și un echilibru emoțional;
  -certurile dintre părinți și mai rău divorțul, îi afectează foarte mult pe copii, care tind să fie neascultători și să se revolte;
  -problemele de sănătate a unuia dintre părinți și/sau a copilului pot „dărâma” psihic și pe adulții echilibrați emoțional, darămite pe copii;-problemele financiare conduc și ele la deteriorarea echilibrului și armoniei dintr-o familie. Sărăcia nu este un mediu propice pentru dezvoltarea nimănui iar copiii o vor simți și ei;

-părinții foarte dedicați muncii lor, care nu acordă sufiecient timp și familiei, pot fi o cauză pentru comportamentul rebel al copiilor. Marile companii care au înțeles că productivitatea angajaților este strict legată și de armonia vieții de familie a angajaților, au ajuns chiar să se preocupe ca cei ce au copii să le acorde și acestora timp suficient și de calitate.

Deocamdată ne oprim aici, pentru ca într-un alt articol să detaliem analiza noastră și chiar să propunem (după sfaturile psihologiclor desigur) soluții de reducere în limite acceptabile a gradului de neascultare a copilului. Dar în nici un caz nu este bine să avem un copil foarte docil și care să nu aibă deloc spirit de independență, pentru că un astfel de copil va ajunge un adult neajutorat.