Pedagogia Freinet. Principii și concepte de bază

Pedagogia Freinet, un alt mod de a face educație. Principii și concepte de bază

Deși nu este un sistem pedagogic nou, fiind propus, inventat, ideat într-un articol din anul 1923de francezul Celestin Freinet (1896-1966), se pare că încă nu este pe deplin înțeles și acceptat în școlile din întreaga lume.

Freinet s-a născut pe 15 octombrie 1896 în Gars, o comună din Alpii Maritimi, din Provence, Franța. Înrolat în armata franceză în timpul Primului Război Mondial, a fost rănit la un plămân în 1915 și de aceea a devenit pentru toată viața un pacifist convins. Deoarece nu i-au plăcut metodele de la școala la care a învățat când a fost copil, după ce a devenit învățător a încercat să reformeze pedagogia la clasele la care el preda.

Mai târziu și-a publicat lucrările și a aderat în 1924 la mișcarea Modern School Movement, acum răspândită în întreaga lume, nu doar în Franța.

Nici un sistem educațional sau pedagogic nu este infailibil, fiecare având punctele tari și punctele slabe, aplicabilitate în diverse domenii sau limitări culturale, însă fiecare sistem de învățământ, inclusiv sistemele pedagogice, trebuie mereu adaptate la schimbările sociale din orice societate.

Pedagogia Freinet este aplicată de foarte mulți profesori în lecțiile lor de predare-învățare, chiar dacă uneori ei nu știu că metoda face parte din ansamblul respectiv. Iată pe scurt câteva concepte ale acestei pedagogii:

• Pedagogie muncii, prin care copiii sunt încurajați să învețe făcând, fabricând, producând efectiv ceva, sau oferind diverse servicii. Studenții, dar și mulți elevi au ore de practică productivă, care sunt strâns legate de acest concept.
• Învățarea cooperativă, care presupune realizarea de grupuri de elevi/studenți care să conlucreze pentru a realiza ceva în comun.
• Centrele de interes, sunt acele „zone” de interes ale copilului de la care se pleacă pentru a începe învățarea într-un anumit domeniu, sau pe un anumit subiect.
• Metoda naturală de învățare are ca idee învățarea unor concepte noi plecând de la întreaga experiență a copilului, de la ceea ce el a trăit deja.

Ca și principii de bază ale acestei pedagogii, vom enumera doar câteva.

• Copiii au aceeași natură ca și adulții.
• A fi mai mare nu înseamnă neapărat a fi superior celor mai mici.
• Necesitățile de învățare ale unui copil sunt în funcție de starea lui de sănătate, de constituția sa și de caracteristicile lui psihologice.
• Nimănui nu-i place să fie sub comanda unei autorități.
• Nimănui nu-i place să fie forțat să facă o anumită muncă, chiar dacă acea muncă nu-i displace.
• Nimănui nu-i place să se miște fără să gândească, să acționeze ca un robot.
• Profesorii trebuie să motiveze munca elevilor.
• Memorizarea, baza a multor procese de învățare, este de luat în considerare doar când aduce beneficii importante muncii, vieții.
• Așezarea copiilor după grade, ranguri, este o greșeală.
• Pedepsele sunt întotdeauna o greșeală.
• Educația poate fi făcută numai în demnitate.

Am afirmat mai sus că orice sistem de învățământ sau sistem pedagogic are și puncte tari, dar și puncte slabe. Desigur că vom putea găsi și pedagogiei Freinet puncte slabe, adică cazuri, locuri, situații în care nu este aplicabilă.

De exemplu în anumite situații, elevul, studentul, viitorul inginer, pilot de avion, medic sau militar etc., nu poate face chiar „după cum îl taie capul”, ci cu respectarea unor reguli foarte stricte, care se învață prin disciplină, mai degrabă după pedagogia prusacă.

Pe de altă parte, ideea lui Freinet că munca asiduă va aduce beneficii în procesul de învățare, este acum pe deplin acceptată. La fel și colaborarea într-un grup a ajuns să fie esențială, deoarece acum totul este muncă de echipă.

Părinții pot și ei să aplice ideile acestei pedagogii atunci când își educă proprii copii.