Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani – Alexandra Potter (recenzie)
De când am văzut cartea asta, Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani pe rafturile virtuale ale editurii Corint, a fost dragoste la prima vedere. M-a atras și intrigat în același timp titlul cărții. Apoi am aflat că este o carte scrisă cu mult umor așa că nu am mai stat pe gânduri și mi-am comandat-o.
Simt nevoia, în perioada aceasta să citesc cărți relaxante iar acest roman s-a mulat perfect pe dorințele mele literare din această perioadă. Nu știu la voi cum stă treaba însă eu am perioade și perioade.
În unele am chef să citesc mai mult thrillere sau cărți polițiste, în altele sunt captivată de fantasy sau science fiction și tot așa. Ei bine, acum am ajuns la etapa ”cărți ușurele” și care să mă binedispună, așa cum e și cea de față.
Însă, ceea ce nu știam dar am aflat pe măsură ce am citit romanul este că acesta nu doar te bine dispune ci te și face să meditezi la multe lucruri din viața ta. Eu aș zice că este cel mai bun roman din categoria cărților de dezvoltare personală pe care l-ai putea citi.
Credeți-mă pe cuvânt că am tot citit cărți de dezvoltare personală și știu cum sunt concepute. Pline de sfaturi, teorie, dar chiar și exemple practice de oameni care au reușit. Cu toate acestea rămân cumva ”reci” și stereotipe.
Ei bine, romanul Alexandrei Potter este o carte de dezvoltare personală care tocmai asta nu se vrea a fi. Este un roman realist care ne învață că viața trebuie trăită așa cum e. Și luată ca atare așa cum e. Ar trebui să ne o trăim pur și simplu fără a ne raporta la viața altora, fără a compara, fără a judeca. Viața e un dar și e … așa cum e. Ar trebui să o trăim cu bucurie. Să ne iubim și s-o iubim pentru că e viața noastră și e perfectă în imperfecțiunea ei.
Nell Stevens este o femeie ajunsă la vârsta de 40 și ceva de ani, aflată într-un moment de răscruce al vieții ei. Proaspăt despărțită de cel pe care credea că-l iubește atât de mult încât se vor căsători și că vor trăi fericiți până la adânci bătrăneți în însorita Californie, Nell se întoarce în țara natală, în Londra cea mereu mohorâtă, în încercarea de a trece peste despărțire și a vedea ce poate să facă cu viața ei mai departe.
O salveaza de la o depresie profundă umorul și autoironia care sunt prezente chiar și-n cele mai grele momente ale vieții sare. Nell știe să-și păstreze cât de cât echilibrul și să-și dea seama că viața nu se trăiește în funcție de un hastag și că succesul tău personal nu se măsoară raportându-te la succesul altuia.
Odată întoarsă acasă după 10 ani de stat în SUA, Nell își regăsește prietenele care pe vremuri erau singure și amuzante, acum căsătorite, fiecare cu familia ei. Cum la Londra totul e și mai scump ca în urmă cu 10 ani și cum Nell nici nu avea un job bine plătit, o carieră cu care să se mândrească și care să-i permită o locuință personală, e nevoită să caute o cameră de închiriat pe care să o împartă cu altcineva.
Găsește de închiriat o cămăruță în Richmond, o suburbie a Londrei, în apartamenul lui Edward, un tip ceva mai în vârstă decât ea, căsătorit, cu 2 copii dar nevoit să aibă o locuință în Londra pentru că aici era afacerea lui și în felul acesta economisea timp și bani cu naveta. Soția și copiii lui locuiau într-o zonă rurală de pe lângă Londra. Weekend-urile le petrecea, evident, cu familia iar în timpul săptămânii era toată ziua la job.
După ce a reușit să-și găsească un loc unde să stea, Nell are noroc și de o slujbă. Nu cea visată dar care îi poate aduce banii necesari pentru chirie și cele necesare traiului. Jobul neconvențional pe care îl găsește, acela de a scrie necrologuri pentru un ziar, îi va aduce în dar o prietenie deosebită cu Cricket, o femeie care are dublul vârstei ei.
Cricket are peste 80 de ani și tocmai a rămas văduvă. În ciuda vârstei și a pierderii, Cricket este plină de viață și optimism de parcă ar fi la începutul și nu spre finalul vieții. Cele 2 femei vor deveni foarte bune prietene și se vor ajuta deseori la nevoie.
Pentru a trece peste frustrarile ei de ratată trecută de 40 de ani lui Nell îi vine ideea de a începe un podcast. Cumva mai mult pentru ea, ca să se elibereze de gândurile pesimiste.
Deși inițial ascultat de o mână de oameni, podcastul ajunge, în câteva luni să fie din ce în ce mai descarcat iar Nell va învăța că viața aia perfectă pe care păreau că alții o au nu e chiar așa de perfectă cum credea.
Podcastul lui Nell este foarte bine caracterizat de către una dintre prietenele ei familiste
”E despre faptul că viața nu este așa cum ți-ai imaginat că o să fie ci despre cum ne luptăm toate cu presiunea asta a vieții perfecte, care nu există așa cum o vedem pe conturile de pe rețetele de socializare. E atât de amuzant și de real, m-am trezit râzând în hohote, la unele părți. Serios, parcă e CHIAR viața mea.”
Ce să zic, parcă aș fi scris chiar eu aceste cuvinte, atât de bine descrie paragraful acesta esența cărții Alexandrei Potter!
Romanul este împărțit în mici capitole și se desfășoară pe durata unui an de zile, fiecare lună având nu doar capitolul ei ci și # potrivit (pentru că tot e la modă hastagul) stării sau situației în care se află Nell în acel moment.
Mai mult de atât, la fiecare final de capitol și subcapitol avem un paragraf în care Nell scrie ”recunosțința zilei” un concept pe care îl găsești în cărțile de dezvoltare personală și/ sau spiritualitate.
Totul este scris cu umor și autoironie iar la finalul cărții, după ce dai și ultima pagină nu ai cum să nu remarci cât de multe adevăruri cuprinde în el acest roman și cât de mult te poate ajută să înțelegi că nimeni nu e ratat la nicio vârstă, fie el fără jobul perfect, familia perfectă, călătoriile perfecte etc.
”Strângându-ne toți la fereastră, mă gândesc că acestea sunt adevăratele momente importante în viață. Momentele mici, spontane, care nu au nevoie de likeuri; acestea sunt momentele care contează” – spune Nell în finalul romanului.
Vă recomand să citiți cartea indiferent de vârstă! Nu trebuie să aștepți să treci de jumătatea vieții ca s-o citești. Ba din contra, te poate ajuta să-ți formezi din timp o gândire sănătoasă și să treci prin viață cu mai multă seninătate!
Mă tentează cartea, deși nu pare tocmai genul meu de carte.
Sunt sigura ca o sa iti placa 🙂 E tare simpatica! Ai sa te trezesti raand singura :))
Da, da, da! Mulțumesc că m-ai convins să o citesc! Doamne, ador cartea asta! E atât de minunată și de realistă și amuzantă și… și… wow!
Cu drag! Ma bucur ca te-am convis! Ai fi pierdut o carte foarte foarte buna 🙂