Cum se fabrică laptele praf?
Iată o întrebare foarte interesantă pentru mămicile care vor să afle mai multe despre mâncarea bebelușului lor, dar și pentru orice alt cititor care caută diverse informații pe internet: cum se fabrică laptele praf?
Am rămas surprins să aflu că și la ora actuală există destule persoane care au prejudecăți în ceea ce privește laptele praf, pe care-l consideră „o chimicală”, adică un produs chimic făcut din cine mai știe ce și care este prin urmare „toxic”, făcut de „conspiraționiști” ca să ne otrăvească pe noi ceilalți, oamenii cuminți care populăm planeta.
Ei bine, lapte praf este tot lapte, numai că nu este sub formă lichidă ci sub formă solidă. Vom afla în cele ce urmează cum anume se face pentru ca laptele lichid să devină solid și de ce s-a ajuns să fie inventat, ce anume a condus la prelucrarea laptelui pentru a-l solidifica.
Veți fi foarte surprinși să aflați că în scrierile lui Marco Polo, celebrul călător venețian ce a petrecut mulți ani în Asia (între 1271 și 1295), este descris un aliment folosit de mongolii lui Kublai Khan (sau Kubilai Han) care era un lapte condensat, precursorul laptelui praf de astăzi.
Pentru a-l putea lua cu ei în lungile expediții de luptă, călăreții mongoli trebuiau să condenseze laptele, adică să scoată apa din el. Făceau asta „uscând” laptele de oaie sau de iapă la soare, până obțineau o pastă ce conținea între 30 și 50% grăsime, deci era ca o smântână foarte groasă.
Metodele tradiționale de prelucrare a laptelui au fost desigur cunoscute și păstrate de-a lungul secolelor de către populațiile mongole și tătare din Asia și în mod logic au fost apoi cunoscute și preluate și de către vecinii lor. Nu este de mirare deci să aflăm că medicul rus Osip Krichevski (în 1802) este creditat ca inventatorul laptelui praf. Tot un rus, chimist de data aceasta, M. Dirchoff (în 1832) pune la punct procedeul industrial de fabricare a laptelui praf și înființează prima fabrică.
Peste ocean, în 1837 William Newton patentează un procedeu bazat pe evaporarea apei în vid pentru a fabrica lapte praf, procedeu folosit apoi într-o fabrică de către T.S. Grimwade (1855). Acest procedeu este la ora actuală cel mai utilizat și desigur de-a lungul anilor a fost îmbunătățit. Ca în orice ramură industrială au urmat zeci de invenții și inovații până la ora actuală.
Laptele, orice școlar știe, este format din grăsimi și apă, plus zaharuri (lactoza), plus alte substanțe în cantități mult mai reduse. Pentru a fabrica lapte praf este obligatoriu să scoți apa din lapte. Apa trebuie „grăbită” să se evaporeze și asta se face cel mai ușor într-un mediu cu presiune redusă, adică în (aproape) vid. Dacă se folosește și căldură, se numește uscarea „la cald” a laptelui. Prin acest procedeu, particulele de lapte praf suferă și o ușoară caramelizare, ceea ce-i dă produsului final un gust dulce.
Mai apoi a fost inventată și uscarea „la rece”, procedeu prin care se reușește să se păstreze mai multe caracteristici ale laptelui proaspăt. Oricum, se recunoaște faptul că laptele praf nu are cum să fie identic cu laptele proaspăt, dar este un aliment foarte valoros.
Laptele praf este o marfă tranzacționată la bursă și are o uriașă importanță economică. Laptele praf este o marfă „tampon”, adică permite păstrarea laptelui din perioadele de vârf de producție pentru perioadele când producția scade, pentru a se stabiliza și prețurile altor produse lactate. Adică vacile din ferme nu produc tot timpul anului suficient lapte pentru nevoile unei populații, dar laptele praf din perioadele de vârf de producție este stocat și folosit apoi pentru a asigura necesarul din alte perioade.
Atunci când mai citiți pe o etichetă că iaurtul sau cașcavalul a fost produs și din lapte praf (pe lângă lapte pur și simplu), nu e nici o problemă, tot lapte este, numai că pe etichetă trebuie să fie scris asta după legislația în vigoare. Produsele din lapte praf nu au deci nimic dăunător în ele, cum nici laptele praf pentru sugari nu este dăunător, ci dimpotrivă, a ajutat miliarde de copii să crească.
Din lapte praf puteți face și o mulțime de dulciuri delicioase, dintre care, după mine, ciocolata de casă le întrece pe toate. Și cui nu-i place ciocolata de casă?
Ador ciocolata de casa! Bine ca mi-ai amintit, azi am vrut sa cumpar lapte praf si tot invartindu-ma cu Norbi pe la rafturi, am uitat. Merg maine sa iau si sa fac ciocolata!
Si uite asa am facut eu azi o vanzare .. maine :)))