Cum să îmbrățișezi un arici (recenzie), autor Brad Wilcox și Jerrick Robbins,
subtitlu 12 metode pentru a relaționa cu un adolescent, Editura Meteor Press, București 2021, traducere din limba engleză de Mihaela Adina Eros
Cum să îmbrățișezi un arici este o carte publicată de curând la editura Meteor Press și care ar putea fi foarte utilă părinților de adolescenți, dar nu numai lor. Nu este nici o noutate pentru nimeni faptul că perioada adolescenței (chiar și cea a preadolescenței) este una deosebit de dificilă pentru toată lumea: pentru adolescentul neînțeles, pentru părinți și bunici deopotrivă, dar și pentru toți ceilalți din jurul lui, cum ar fi prietenii, profesorii, membrii grupului extins în care tânărul/tânăra trăiește.
Autorii cărții Cum să îmbrățișezi un arici sunt psihologi reputați, dar mai cu seamă părinți cu experiență, care au avut posibilitatea să aplice tot ceea ce ne propun acolo în carte. Nu garantează nimeni însă că va fi ușor de relaționat cu un adolescent, adică de „îmbrățișat ariciul”.
Metafora aleasă în titlu chiar mi se pare foarte potrivită. La modul propriu, cine a avut un arici ca animăluț de companie sau cine a cunoscut aceste interesante ființe, știe că dacă ariciul „se zburlește” și își scoate țepii, nu-l poți atinge. Dacă însă ariciul capătă încredere în omul de lângă el, se relaxează și poate fi mângâiat la fel de ușor și pe burtică, dar și pe spate. Dar trebuie ca el să accepte asta, mângâierea, „îmbrățișarea”.
Adolescenții au și ei problemele lor. Este total greșit să credem că doar noi suntem cei cu probleme, cei chinuiți de soartă, iar toți ceilalți au doar mofturi. Cu toții avem problemele noastre, și rudele, și colegii de muncă, chiar și șeful cel ursuz…
Cu atât mai mult au probleme adolescenții, care sunt ființe în curs de transformare: copilăria a trecut, examenele sunt aproape, viața stă „să bată la ușă”, dragostea este și ea pe acolo nelipsită, conflictul dintre generații există de când lumea, nu-i o noutate.
Așadar părinții responsabili, cei care vor să-și îndrume copiii, nu doar adolescenți, trebuie să-i asculte ca să-i poată înțelege. Nu poți înțelege pe nimeni dacă nu-l asculți să afli ce are de spus. Asta ne spune și această carte încă din primul capitol: Ascultați-le plânsul! Mai apoi? Dărâmați zidul! Ce zid? Al neîncrederii reciproce, pentru a facilita, pentru a „dezgheța” comunicarea.
Nu o să vă povestesc cartea, că nu așa se face într-o recenzie. Eu doar vă recomand să o citiți și încerc să vă provoc. De exemplu, un truc la îndemâna oricui este ca la masa comună de familie să se poarte conversații liniștite, destinse, la care să participe toți.
Este un capitol destinat și acestui subiect, mai ales că o masă în familie este un excelent prilej de comunicare eficientă. Adulții ar trebui să știe asta, pentru că și marii afaceriști tot la o masă bună, când sunt relaxați, fac planuri și discută despre detaliile unei afaceri de succes.
Toate celelalte capitole abordează de asemenea teme esențiale din viața unui adolescent și dau sfaturi despre cum ar trebui ca părinții să abordeze subiectele cu adolescenții lor „arici”. Cartea este o încântare în general, împletindu-se în ea ideea de util cu cea de plăcut. Este ușor de citit, potrivită și pentru a fi luată în concediu, dar potrivită și pentru a fi ținută la îndemână undeva prin casă, pentru a fi consultată ulterior la nevoie.
La urma urmei și noi, părinții de acum, am fost cândva adolescenți, mai mult sau mai puțin rebeli, mai mult sau mai puțin nesiguri pe noi și pe ceea ce ne așteptam că ne va fi rezervat viitorul, cu multiple probleme și întrebări ce nu-și aflau răspunsul, cu părinți care se părea cu nu ne înțeleg de fel. De ce acum copiii noștri adolescenți n-ar avea dreptul să fie cum am fost noi cândva? De ce ar fi ei diferiți?
Spor la citit și apoi la „îmbrățișat ariciul”!
evaancutahamza a zis
O trec pe listă. Cu siguranță voi avea nevoie de ea în curând. :)))
Claudia Vasilache a zis
Da, da! Amandoua vom avea nevoie :))