Două cărți și o vacanță – Emily Henry (recenzie)

Două cărți și o vacanță – Emily Henry (recenzie). Editura Litera . Colecția Blue Moon.

Aparent, subiectul romanului scris de Emily Henry, Două cărți și o vacanță pe care eu l-am cumpărat de la Libris este despre o înfiripată poveste de dragoste dintre o scriitoare de romane de dragoste, January Andrews și Augustus Everett, un apreciat scriitor de ficțiune literară.

Romanele lui January sunt toate povești de dragoste cu final fericit. Augustus însă își omoară toți protagoniștii. Clar sunt doi scriitori cu viziuni total opuse.

Ambii, din motive diferite, par a-și fi pierdut pe moment inspirația așa că, vecini fiind pe timpul verii își propun unul altuia, cât sunt în vacanță, o provocare ce le poate schimba parerea despre ceea ce înseamnă un final fericit.

Înțelegerea lor sună cam așa: ”Augustus își va petrece vara scriind o poveste cu final fericit, iar January va scrie următorul mare roman american. Ea îl va duce în excursii care par desprinse dintr-o comedie romantică, iar el o va duce să vadă rămășitele unui cult al mortii (evident!). Fiecare dintre ei își va termina romanul și nimeni nu se va îndrăgosti.”

Sună bine sinopsisul cărții, nu-i așa? Te duce cu gândul la un roman ușurel, de vară, în genul comediilor romantice de pe Netflix care să te facă să te relaxezi și să te binedispui. Doar că… ei bine, realitatea e alta.

Vi s-a întâmplat vreodată să luați decizia de a cumpăra o carte după ce ați citit sinopsisul și acesta v-a făcut o anume impresie? Sunt sigură că nu o singură dată vi s-a întâmplat asta. Ei bine nici la mine nu e prima dată când pățesc așa ceva și când încept să citesc un roman cu anumite așteptări ca să constat că este vorba despre cu totul altceva.

Bine, să nu credeți că nu e adevărat ce scrie în sinopsis. Este, bineînțeles. Doar că… nu aceasta este esența cărții. Și nu, nu este nici pe departe vorba despre un roman gen comendie romantică chiar dacă pe unele locuri este scris cu umor.

Ei bine, recunosc că din cauza așteptărilor pe care mi le-a format singură pornind de la sinopsis am citit foarte greu cartea la început. O citeam și parcă nu înțelegeam despre ce e vorba și ce rost au unele descrieri. Abia odată ce am trecut de mijlocul cărții mi-am dat seama că așteptările mele referitoare la carte sunt eronate și de aici dificultatea în a o citi.

Chiar eram tentată la un moment dat să renunt să o mai citesc tocmai din cauza asta, că îmi formasem o anumită părere despre cum ar trebui să fie romanul sau mai bine zis fantezia mea referitoare la cum s-ar desfășura acțiunea era total diferită de realitatea din carte. Și era cât pe ce să cataloghez romanul drept unul slab. Ceea ce nu e deloc adevărat!

Ba din contra, privind acum în urmă, dacă ar fi să-l citesc din perspectiva a ceea ce știu acum l-aș înțelege cu totul altfel și clar îl privesc ca pe un roman de dragoste demn de recomandat. Și chiar mi-ar plăcea să-l citiți și voi și să-mi spuneți părerea.

Despre ce este de fapt vorba în Două cărți și o vacanță

Pai, este vorba, așa cum am scris și mai sus, despre o poveste de dragoste, clar. Doar că nu asta e esența cărții. Așa cum o văd eu, cartea e mai degrabă despre cum să depășești unele traume, despre cum să nu judeci până nu înțelegi, despre cum să ierți, despre cum să construiești o relație de iubire atunci când ai avut un eșec în dragoste, despre relația dintre copiii și părinți, despre regăsire.

Cu alte cuvinte Două cărți și o vacanță este o carte ceva mai profudă decât o ușurică poveste de dragoste în care el o duce pe ea într-un loc și invers și ajung cei doi să treacă prin situații care să ducă la îndrăgosteală, așa cum te-ar putea face sinopsisul să crezi.

Nu am să-ți povestesc intriga cărții pentru că sper că o vei citi. Am să-ți spun doar că January ajunge să fie vecină pe timpul verii cu Augustus (Gus) după o drama personală: i-a murit tatăl. Și, odată cu moartea lui află și un secret despre viața acestuia și anume că a avut o relație cu o femeie din acel orășel. January vine în oraș să vânda casa pe care tatăl ei i-a lăsat-o și în care a locuit o perioadă împreună cu acea femeie.

Gus pe de altă parte este în plin proces de divorț și are și el ceva traume din propria copilărie, traume pe care încearcă să și le rezolve documentându-se în același timp pentru a scrie o carte.

Ce au în comun cei doi? Lipsa de inspirație. Nici unul și nici altul nu mai reușesc decât cu greu să aștearnă pe hârtie câteva cuvinte și ambii au nevoie să publice în continuare pentru că din asta trăiesc, din scris.

Situațiile prin care trec împreună sunt de natură să-i facă mai degrabă să descopere și să rezolve o parte din problemele interioare declanșate de traumele și situațiile prin care trec/au trecut. Pe fundalul acestor încercări de rezolvare a conflictelor interne și a sprijinului reciproc pe care și-l acordă pe parcursul acestui proces de redefinire interioară se desfășoară și povestea lor de dragoste.

Ah, și vă mai zic un lucru și gata. Cei doi NU se îndrăgostesc unul de altul acum și nu datorită acelei provocări. Nici vorba! Din contra, cei doi sunt îndrăgostiți unul de altul încă din liceu 😉

Lectură plăcută să aveți! 🙂