De la Șeherezada la Osama Bin Laden – Adrian Petru Stepan (recenzie)

De la Șeherezada la Osama Bin Laden (recenzie)
de Adrian Petru Stepan, cu subtitlul Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu,
Editura Lebăda Neagră. Iași 2021

Cu mare bucurie am primit de la domnul Adrian Petru Stepan ultima lui carte despre care vă voi povesti aici câteva cuvinte. Încă din titlu aflăm că avem în față o lucrare foarte amplă și frumoasă de istorie, dar care nu este scrisă nicidecum ca un tratat de istorie. Autorul nici nu și-a dorit asta.

Adrian Petru Stepan pe care l-am mai citit până acum, știe să „îmbrace” totul în povești frumoase, care fac lectura o încântare. Astfel, o lucrare care ne prezintă o istorie succintă a Orientului Mijlociu, cu accente puse mai ales pe perioada mai recentă, devine o carte foarte incitantă și ușor de citit oriunde: acasă, în mijloacele de transport în comun și de ce nu, în vacanță. Cam așa am citit-o eu, luând-o cu mine peste tot pe unde am umblat. Ei bine, nu am citit-o și cât timp am condus mașina (!), dar în momentele de pauză da.

Orientul Mijlociu a fascinat și continuă să fascineze. Încă din vremea Evului Mediu, dincolo de cruciadele și războaiele sângeroase dintre două civilizații, cea creștină, mai înapoiată inițial și cea musulmană, din Orient au sosit mereu mărfuri prețioase, produse misterioase și povești fabuloase. Și asta pentru că războaiele nu au fost continue, dar comerțul s-a derulat aproape continuu de-a lungul secolelor.

Imperiul Arab, întins în Orientul Mijlociu, în Nordul Africii și în Peninsula Iberică după anul 630 d.Hr., început cu Profetul Mahomed, a fost la vremea respectivă cea mai civilizată construcție statală. Ei aveau rute comerciale întinse, universități cu savanți de renume și băi publice frumoase, în vreme ce europenii aflați într-un Ev Mediu Timpuriu nici nu concepeau să fie spălați mai mult de două ori într-o „viață”: odată la naștere și o dată la moarte (când nu mai erau deci în viață).

Dar civilizația arabă, deoarece vorbim mai mult despre arabi când spunem Orientul Mijlociu, a continuat și după ce imperiul lor s-a destrămat, mai ales după cucerirea lor de către turci, musulmani ca religie la rândul lor. Iranienii și afganii, musulmani și ei prin religie, care au adoptat și scrierea arabă, nu sunt totuși arabi, ci indo-europeni, ca și noi.

Ei bine, revenind la cartea noastră, stilul scriitorului poate fi descoperit de la primele pagini, când este pomenit T.E. Lawrence, eroul din marele film Lawrence al Arabiei. Adrian Petru Stepan știe să provoace și să incite de la început, ori cu un asemenea erou legendar, această „misiune” este îndeplinită. Astfel lectura cărții debutează cu succes.

Cu siguranță că în Orientul Mijlociu au fost probleme mai mereu, dar europenii nu prea știau despre ele sau acestea nu prezentau prea mare interes. Însă odată cu disoluția Imperiului Otoman, problemele s-au acutizat.

Peste astea au mai apărut și interesele economice uriașe odată cu descoperirea… petrolului. Și petrol cam este multișor în Orientul Mijlociu. Practic această regiune este principala furnizoare de petrol a lumii. Și care țară nu a pus oare ochii pe petrolul din zonă? Și care stat puternic imperialist nu a râvnit să capete o bucată cât mai consistentă din muribundul imperiu al turcilor?

După cel de-al Doilea Război Mondial, a mai apărut în zonă un factor „perturbator”, care a „rupt” definitiv fragilul echilibru politic: statul Israel. Dornici să-și (re)înființeze propria lor țară, absolut firesc și legitim, evreii atât de mult afectați în vremea conflagrației abia încheiate au început să sosească în număr mare în zona în care a existat pe vremuri țara lor. Noul stat Israel a crescut puternic ca forță militară și politică și înconjurat doar de state ostile, a trebuit să se apere, cel mai adesea atacând, că doar se știe din vechime că cea mai bună apărare este atacul.

Iar dacă cineva destul de naiv ar putea crede că probleme nu sunt deja destule în Orientul Mijlociu, de câteva decenii bune a mai apărut și fundamentalismul islamic. Orice religie are desigur adepții ei fanatici, dar când aceștia mai sunt în plus intoleranți și violenți și capătă o influență din ce în ce mai mare în societate, atunci cu adevărat situația scapă de sub control. Toate țările lumii au fost la un moment dat și teocratice într-o anumită măsură, dar în zilele noastre numai unele țări musulmane mai au acest model de organizare.

Așadar Orientul Mijlociu este o zonă „fierbinte” a planetei, o regiune în care tensiunile sunt în continuă creștere și unde cu greu s-ar putea întrevedea soluții viabile pentru un viitor pașnic, al dialogului și cooperării.

M-am bucurat să citesc în carte și un capitol special dedicat relației României cu țările din Orientul Mijlociu, deoarece la un moment dat, pe vremea regimului comunist, țara noastră chiar a jucat un rol important de mediator între arabi, evrei și lumea occidentală.

O concluzie? Avem de a face cu o carte deosebită care îmbină armonios fapte istorice cu întâmplări reale, o carte frumoasă care se citește frumos, o carte care te transpune într-o lume fascinantă care chiar există, o carte excelentă pentru oricine vrea să afle mai multe și să-și îmbogățească cultura generală. Mulțumesc domnului Adrian Petru Stepan pentru că a scris-o și pentru bucuria pe care mi-a făcut-o atunci când mi-a trimis un exemplar pentru recenzie!