Soția perfectă – J.P. Delaney (recenzie)

Soția perfectă – J.P. Delaney (recenzie)

Tot stau și mă întreb cum să fac eu recenzia asta în așa fel încât să-ți spun cât de fain e thriller-ul scris de J.P. Delaney și în același timp să nu zic prea multe lucruri despre el. Greu, foarte greu.

Soția perfectă este un thriller de excepție prin subiectul său aparte. Am început să citesc cartea, pe care am primit-o de la Libris, cu o anumită idee în minte și m-am trezit, după primele 50 de pagini că sunt puțin confuză. Să fi greșit romanul? Să nu fie un thriller? Să fie oare un science-fiction? Ai putea spune și așa, că e un fel de combinație interesantă între cele două. Sau, hai să zicem că e un thriller cu accente Si-Fi.

Așa că, dacă îți imaginezi că ai de-a face cu un thriller în care avem de-a face cu o soție perfectă, în carne și oase și cu un soț bogat și iubitor … uită de acest tipar. Descrierea de pe coperta 4 este (iarăși) una înșelătoare. Ea suna cam așa:

Când se trezește, năucită, Abbie nu-și mai amintește nici cine este, nici cum a ajuns în această situație tulburătoare. Bărbatul care-i stă alături și care pretinde a fi soțul ei este  un antreprenor din domeniul tehnologiei, bogat și celebru.

El îi spune lui Abbie că este o artistă talentată, o împătimită a surfingului, o mamă iubitoare pentru fiul lor și o soție perfectă.

Îi povestește că, în urmă cu cinci ani, ea a suferit un accident înfiorător și că, grație progreselor tehnologice uimitoare, a fost readusă la viață. Abbie este un miracol al științei moderne.”

Dar oare să fie chiar așa? Oare chiar poate știința să readucă pe cineva la viață după atâta timp? Evident că eu am presupus că este vorba de o revenirea la viață nu în sensul propriu ci mai degrabă o ieșire din comă și revenire la ceea ce presupune o normală viață de zi cu zi.

Însă nu, nu este vorba despre asta. Abbie este moartă. Moartă de mai bine de 5 ani. Iar acum este, într-adevăr, readusă la viață într-un mod cu totul și cu totul inedit, inovator. Cum? Așa cum ni se spune și în descriere, Abbie este readusă la viață cu ajutorul tehnologiilor moderne. Practic este reconstituită, dacă mă pot exprima așa, într-un … robot performant. Mai exact într-un ”cobot”, denumire ce vine de la prescurtarea ”companion robot”, adică un robot special conceput ca să țină companie.

Toate datele pe care soțul ei le are despre ea, date de pe rețetele sociale și alte informații care o definesc pe Abbie ca persoană sunt transferate în ”mintea” performantă a acestui inovator cobot care din punct de vedere fizic arată identic cu Abbie cea reală.

Acestei noi Abbie îi lipsesc însă unele amintiri. Reacționează ca un robot în unele situații însă, cu trecerea timpului lucrurile evoluează și aceasta începe să-și recapete și o parte din memoria așa zis pierdută.

Vorbim aici despre capacitatea unei inteligențe artificiale (AI) foarte bine pusă la punct care reușește să prelucreze date, informații despre adevărata Abbie și în felul acesta își recreează amintirile. Mai mult de atât, noua Abbie ajunge chiar la performanța de a face deducții specifice doar minții umane și chiar capabilă de sentimente.

Noua Abbie începe să-și dea seama că ceva nu e în regulă, că amintirile pe care le are cumva nu se leagă cu ceea ce află de la soțul ei și atunci decide să nu-i spună tot adevărul ci să mintă în ce privește unele lucruri. Să fi dezvoltat Abbie intuiție, proprie ființelor umane? Se pare ca da.

Aceasta începe o investigație pe cont propriu referitoare la moartea adevăratei Abbie despre care se presupune chiar că ar fi fost ucisă de Tim, iubitorul ei soț, cel care susține că a readus-o la viață datorită dragostei enorme pe care o are pentru ea, o dragoste dincolo de moarte, așa cum și-au jurat cândva amândoi.

Romanul este superb scris, autorul jucându-se cu mintea noastră pas cu pas. Când aveai impresia că știi cam ce o să urmeze, în linii mari, ceva se întâmplă și o iei de la capăt cu nedumeririle. Exclamații de genul ”oh!”, ”ah!” te asigur că vor fi pe buzele tale cam, în medie la 100 de pagini.

Nu am numărat de câte ori schimbă autorul cursul poveștii dar cred că de vreo 4 ori, cel puțin, am recurs la genul acesta de exclamații de surprindere și în același timp de admirație față de felul în care a fot scris romanul. Te asigur că finalul este unul la care sigur nu te aștepți atunci când începi să citești cartea.

Pe parcursul romanului vom afla, indiciu cu indiciu cine este cu adevărat Tim, vom afla, alături de cobot-ul Abbie, cine a fost adevărata Abbie, ce viață a dus aceasta și mai ales dacă într-adevăr a murit. În același timp vom afla și cum este viața unui părinte a cărui copil suferă de autism dar și detalii impresionante despre această boală.

Îți recomand să citești romanul lui J.P.Delaney pentru că este fascinant, original și foarte bine scris. Ceea ce ți-am povestit eu despre el este o nimica toată față de ce o să afli când o să-l citești! Drept pentru care îi dau nota maximă și îl trec pe lista cu cel mai bun ”thriller al anului”.

Tu ai citit ”Soția perfectă”? Cum ți s-a părut?