Frica de abandon. Una dintre cele mai profunde frici

Frica de abandon – una dintre cele mai profunde frici care există

Oamenii suferă de tot felul de frici, unele justificate, altele nu, unele cât de cât raționale, altele complet iraționale. Printre acestea frica de abandon este una dintre cele mai profunde, una care poate persista de-a lungul întregii vieți și care poate lăsa traume profunde în psihicul fiecăruia.

Frica de abandon există și la foarte multe animale situate mai sus decât reptilele pe scara evoluției. Dar această frică în cazul mamiferelor mai cu seamă se manifestă doar la vârste foarte fragede, când puii se tem că vor fi abandonați înainte ca să poată crește destul încât să fie autonomi.

La oameni însă treburile stau un pic diferit. Încă de la naștere, bebelușul trăiește cu frica de abandon. El știe că este neajutorat și că are o nevoie vitală să fie protejat de un adult, de mamă în primul rând, dar și de tată, după ce mai crește și conștientizează faptul că are doi părinți. Spre deosebire de animale însă, la oameni frica de abandon poate persista de-a lungul întregii vieți, marcând existența individului într-un mod negativ, uneori cu consecințe dezastroase.

Dacă în primii ani din viață, dar mai cu seamă în primele luni, bebelușul chiar are nevoie stringentă de mamă, mai târziu această frică de abandon are conotații psihologice cu precădere, deoarece tânărul sau adultul este autonom, nu mai este chiar atât de neajutorat și poate să aibă singur grijă de el (mai puțin câștigarea banilor de trai).

Frica de abandon se transformă cu timpul și în altă direcție la oameni, în sensul că individul trăiește cu teama că ar putea fi părăsit de frați și surori, de rudele apropiate, de prieteni sau de partenerul de viață.

Psihologii au descoperit și un alt fapt îngrijorător, anume acela că dacă individul a fost cândva părăsit, frica de abandon rămâne ca o rană nevindecată în subconștient și absolut irațional, individul tinde să se apropie de persoane care în continuare o pot răni sau părăsi.

Sunt foarte dese situațiile când femeia părăsită își alege irațional un nou partener care are profilul psihologic al celui care a părăsit-o și rănit-o, când femeia care a divorțat de un soț alcoolic își găsește apoi tot un alcoolic și exemplele ar putea continua.

Teama de abandon poate marca pe viață un individ care va fi incapabil de relații sănătoase cu un partener sau chiar cu proprii copii, sau care va fi în imposibilitatea de a se înconjura de prieteni de nădejde cu care să trăiască o viață frumoasă.

Despre cum se poate trata această frică, vom discuta într-un alt articol.