Cum se tratează frica de abandon?

Cum se tratează frica de abandon?

Într-un articol anterior am discutat pe scurt despre frica de abandon și am arătat că este una dintre trăirile fundamentale ale omului. Își are originile în copilărie, ca majoritatea temerilor de acest tip și poate fi totuși tratată, deși destul de dificil.

În vreme ce la copii această teamă de abandon pare a fi ceva firesc, fiind de fapt „mascată” de neputințele copilului și de grija pe care părinții i-o acordă, la adult teama de abandon poate avea efecte catastrofale, indiferent dacă persoana se află sau nu într-o relație.

Aici este cumva paradoxul celui afectat de teama de abandon: copilul, dar și adultul deopotrivă suferă și la gândul că poate va fi cândva în viitor abandonat. De când românii au început să emigreze masiv pentru a căuta în străinătate un loc de muncă mai bine plătit a mai apărut o categorie de copii „abandonați”, care suferă din această cauză acum și care pe viitor vor fi adulții „abandonați”. Copiii care provin din familiile în care soții se despart au fost și sunt în continuare o categorie, din păcate numeroasă, de copii care vor suferi această traumă a abandonului.

Și totuși, cum de poate trata frica de abandon?

Destul de greu, ne spun psihologii. Există metode variate pentru a depăși această teamă, această obsesie, dar dacă persoana afectată nu înțelege despre ce este vorba, despre ce are de făcut și despre propria responsabilitate în tratarea fricii, tratamentele vor eșua.

Persoanele adulte care suferă de teama de abandon tind să intre în relații toxice, cu alte persoane nepotrivite, care la un moment dat chiar îi vor abandona, din diverse motive, cum ar fi „sufocarea” din partea persoanei cu frica de abandon. Nevoia de atenție sporită și de „dovezi” de iubire pe care le cere cel cu frica, vor conduce la o relație toxică, care nu are șanse de reușită.

Frica de abandon se poate trata în cazul relațiilor dintre adulți prin colaborare, negociere și compromis. Cei doi vor trebui foarte deschis să-și depășească temerile, iar cel cu frica să nu trăiască cu iluzia că există relații „perfecte”, de iubire veșnică și necondiționată. Se spune că niciodată nu e bine să avem de la celălalt așteptări prea mari, ci să-l luăm ca atare, clădind împreună.

Un prim pas este conștientizarea că ai această traumă. Teama de abandon are rădăcini adânci și este nevoie de timp și de mult exercițiu pentru a o vindeca. Cu încredere, răbdare și multă îngăduință față de propria persoană progresele pot apărea.

De asemenea, un rol important îl are și consolidarea relației cu propria persoană, creșterea iubirii de sine și diminuarea nevoii de validare și acceptare care să vină din exterior. Îmbunătățirea imaginii de sine ne va ajuta să ne privim cu alți ochi, să avem încredere în noi, să ne vedem adevărata valoare și să avem încredere în calitățile noastre.

În funcție de cât de adâncă, de puternică este experiența personală în ceea ce privește teama de abandon, putem să o vindecăm prin mai multe căi: citind cărți de dezvoltare personală, lucrând cu un psiholog, prin participarea la ședințe de terapie, participarea la diferite seminarii, wokshopuri, programe de dezvoltare personală ținute de specialiști.

Am găsit în literatură și tratamente de alt tip, holistice, cum ar fi, de exemplu de genul aromaterapiea prin care, cu ajutorul diverselor arome care pot stimula diverse trăiri emoționale. Tratamentele de acest tip nu sunt doar la nivel olfactiv, ci chiar pot fi eficiente ținând cont că mediul în care trăim ne influențează foarte mult și stările. Aromele plantelor acționează asupra simțurilor noastre și ne influențeaza starea emoțională, psihică și fizică.

Astfel, dacă persoana cu frica va avea parte de o viață activă, în care partenerul să o scoată cât mai mult în natură sau să-i creeze un mediu de viață sănătos, cu prieteni de familie care să fie exemple de urmat, cu evenimente în care cel cu frica să fie implicat, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară.