Iarna crimelor perfecte (recenzie) – Tony Mott

Iarna crimelor perfecte (recenzie) – Tony Mott – editura Tritonic, 2019

Te-ai gândit vreodată dacă ai fi în stare să ucizi pe cineva? Ce te-ar putea determina să faci asta? Carl Gustav Jung afirmă că ”suntem cu toții niște potențiali ucigași” iar Tony Mott, prin romanul ei, Iarna crimelor perfecte aduce în prim plan exact această teorie a părintelui psihologiei psihanalitice.

De aici pornește autoarea pentru a construi un caz ipotetic de crimă perfectă sau mai bine spus crime perfecte, făcute fiecare având la bază un motiv diferit dar aceeași sursă, traumele din copilărie. Teoretic ”ucigașul este în fiecare dintre noi”.

Asta încearcă și Ion Flora, personajul masculin principal din carte, un psihiatru găsit carbonizat în propriul garaj să demonstreze prin ultimul său proiect la care a lucrat înainte de moarte. O moarte care aparent e una naturală, un accident teribil care se soldează cu decesul unui om.

Întamplarea face ca Gigi Alexa, medicul legist care ajunge la locul morții pentru constatarea medico-legală, să fi fost și ea, cândva, pacienta lui Ion Flora. Gigi are și ea un trecut, o copilărie traumatizantă și de aici problemele de relaționare pe care le are în viața privată.

O mamă consumatoare de alcool, moartă prea devreme, un tată indiferent la nevoile ei emoționale o duc la un moment dat pe Gigi în pragul sinuciderii și așa ajunge să fie, în tinerețe, pacienta doctorului Florea.

Cunoscându-l, știind cam cum lucrează și care este starea lui de sănătate, Gigi bănuiește că ceva nu e în regulă cu moartea acestuia și leagă modul în care a murit de un alt accident de mașină, produs cu câteva luni în urmă, într-un mod asemănător. Atunci, un deputat cunoscut în Brașov, locul în care se desfășoară acțiunea romanului, moare, aparent accidental, într-o explozie a propriei mașini, datorată, se pare unei defecțiuni tehnice.

Cazul de atunci este trecut la categoria deces prin accident de mașină nefiind considerat nici măcar un moment ca fiind crimă. Acum, însă, Gigi Alexa face legătura între cele două morți și, împreună cu Matei Vălean, un coleg de la Inspectoratul de Poliție Brașov, începe să facă investigații mai amănunțite. Ce vor afla aceștia în final nu îți voi dezvălui eu acum pentru că ar fi păcat să-ți iau din plăcerea de a descurca ițele cazului împreună cu cei doi.

Romanul, pe care eu mi l-am cumpărat de pe Libris.ro,  este unul fascinant prin subiectul său original însă nu este unul ușor de citit. Tony Mott, pe numele ei adevărat Antoaneta Galeș deține un master în resurse umane și comunicare, este art-terapeut și coach. Are în spate o experiență de 20 de ani în training, coaching, comunicare, negociere, relații publice.

De ce vă spun toate astea? Pentru că toată această experiență în lucrul cu omul se vede și în cartea ei, ”Iarna crimelor perfecte”. Analiza pe care o face poveștii fiecăruia dintre personajele care sunt pe rând bănuite de crimă arată o cunoaștere profundă a psihologiei umane.

Am văzut pe net că romanul lui Tony Mott a fost încadrat la categoria mistery-thriller. Sinceră să fiu nu am prea înțeles de ce. Eu l-am văzut mai mult ca un roman polițist cu accente de roman psihologic. Nu te aștepta la urmări spectaculoase cu mașini în genul James Bond sau la genul de roman în care urmărim cu sufletul la gură ca poliția să prindă cine știe ce psihopat în libertate.

Din contra, mai degraba aș putea zice că psihopatul e chiar mortul. O să înțelegeți de ce spun asta după ce citiți romanul. Ah, și încă ceva, să nu uit, lectura cărții m-a făcut să mă întreb, oare știm, suntem conștienți cât de ușor putem fi manipulați? Oare suntem conștienți de cât de mare încredere ar trebui să avem atunci când decidem să mergem la o ședință de terapie, când ne alegem psihologul care să ne ajute să depășim traumele?

Te las pe tine să-mi dai un răspuns. Chiar aș fi curioasă să-ți aflu părerea atât referitor la aceste ultime întrebări cât și despre romanul scris de Tony Mott.