Ce este educația incluzivă?

Ce este educația incluzivă?

De ceva vreme auzim vorbindu-se despre educația incluzivă, ca o modalitate de educație ce ar trebui să fie un deziderat pentru societatea noastră. Chiar la posturile de televiziune se derulează o campanie publicitară în care se afirmă faptul că un copil are dreptul să învețe în orice școală.

Dar ce este în fond educația incluzivă și de ce se discută atât despre acest subiect? Acest tip de educație pune accent pe acceptare, pe incluziune adică, termen ce este antonimul termenului excluziune (sau excludere). Mai concret, educația incluzivă înseamnă acceptarea în aceeași unitate școlară și în aceeași clasă, pe lângă copiii dezvoltați normal fizic, psihologic și intelectual și a copiilor cu anumite deficiențe.

Copiii care au probleme cu dezvoltarea psihică, intelectuală și chiar fizică se numesc „copii cu CES” (de la cerințe educaționale speciale). Toate studiile au demonstrat faptul că acești copii pot progresa și se pot dezvolta mai bine în colectivele cu copii normali, dacă sunt acceptați acolo, incluși adică în sistem. Școlile speciale în care acești copii ar fi adunați și separați astfel de restul copiilor nu au dat întotdeauna rezultatele acceptate.

Desigur că se poate discuta aici și despre anumite limite, deoarece nu chiar orice copil s-a putea adapta într-un colectiv de copii normali, asta depinzând de tipul de handicap pe care-l are copilul respectiv. Însă în societate în ansamblul ei, orice individ are dreptul să fie considerat ca fiind un membru cu dreptul la viață și la educație.

Educația incluzivă își propune deci să nu facă nici un fel de discriminare pe diverse considerente. Copiii au dreptul să învețe într-un anumit colectiv chiar dacă au altă religie decât a majorității, chiar dacă aparțin unor minorități sau dacă au anumite deficiențe de dezvoltare.

Din ceea ce presupune educația incluzivă se înțelege însă că această acceptare este totuși limitată și e firesc să fie așa. În clasele primare și în școala gimnazială este o realitate faptul că există și copii cu CES și că acești copii au dreptul să învețe ajutați de colectiv și de cadrele didactice, însă în licee de exemplu unde admiterea se face prin concurs, așa numita „segregare” există. Nu pot fi incluși de dragul incluziunii și copii care nu au capacitatea intelectuală să intre la acel liceu.

Un exemplu ar fi liceele militare, care-și selectează candidații prin probe speciale, alături de cele de concurs obișnuite, sau liceele de top, foarte căutate. Despre facultăți nici nu mai vorbim, pentru că de exemplu nu se poate admite la matematică un copil care nu are un nivel de dezvoltare intelectuală adecvat, oricât am vrea noi să-i includem pe toți.

De altfel educația incluzivă nici nu-și propune să-i facă pe toți savanți, ci să le ofere tuturor șansa ca să învețe cât mai bine ceea ce pot învăța, ca să ajungă membri utili societății în care fiecare ă-și aducă aportul pe cât poate.