Minciuna lui Michelangelo – Igor Bergler (recenzie)

Minciuna lui Michelangelo (recenzie)
de Igor Bergler, Editura Litera, București 2021, cu subtitlul Catedrala în flăcări

Doamne, ce carte mi-a fost dat să citesc! Minciuna lui Michelangelo este una dintre acele cărți pe care, dacă le-ai citit, nu le vei mai uita niciodată. Este o carte, care pe lângă faptul că te ține cu sufletul la gură, fiind concepută ca un thriller, te face să-ți pui întrebări fundamentale despre ce și cine suntem noi de fapt, despre cum este alcătuită lumea în care trăim și despre ce oare ne mai așteaptă în viitor.

Dincolo de acțiune și de intrigă, pe mine m-au fascinat în mod deosebit discuțiile dintre personaje, foarte filozofice cel mai adesea, pe tema felului în care biserica și-a fundamentat de două mii de ani poziția pe care o are acum în societate.

Minciuna lui Michelangelo nu poate fi citită decât de acei cititori care au puterea să o facă, cititori cu spirit critic și care manifestă deschidere spre deslușirea adevărului, oricare ar fi acesta. În urma unei munci de documentare de excepție, Igor Bergler a reușit să scrie un roman care cu siguranță nu va trece „neobservat” în literatura română și cea mondială.

Asta pentru că, pentru cine nu știe, Igor Bergler este român și a fost deja tradus în multe limbi de circulație internațională, cărțile lui fiind deja cunoscute și cititorilor din alte țări. De fapt am citit că el este cel mai bine vândut scriitor român din ultimii treizeci de ani.

Dar să revenim și la acest roman, care este al treilea dintr-o serie. s-o numim așa, Charles Baker. Acesta este un celebru profesor american, care, la fel ca la Dan Brown, se va găsi mereu în mijlocul evenimentelor. De data aceasta evenimentele se petrec la Roma și la Vatican, cetatea stat care este capitala catolicismului.

O serie de crime misterioase și îngrozitoare, după modul în care au fost concepute și realizate, pune pe jar întreaga Biserică Catolică, mai ales că victimele sunt înalte fețe bisericești, oameni cu funcții înalte în ierarhia Vaticanului. Dacă în alte circumstanțe biserica a reușit să mușamalizeze alte cazuri asemănătoare, pentru faptul că erau izolate, acum nu mai este posibil așa ceva.

Mai șocant este faptul că și în altă parte a lumii, în Mexic mai exact, o mulțime de episcopi catolici sunt uciși ritualic am putea spune. Adică nu avem de a face, nici într-un caz, nici într-altul, de crime banale, care au la bază cine știe ce motive particulare. Totul este un plan bine închegat, bine pus la punct și pare că este în esență un atac de o anvergură fără precedent, la adresa bisericii.

Și totuși victimele nu sunt alese la întâmplare, iar modul în care sunt ucise se aseamănă cu felul în care au fost uciși mulți dintre sfinții apostoli ai creștinismului în primele decenii de răspândire a acestuia. Profesorul Baker, ajuns și el în Italia, ca să-și viziteze niște rude, ia parte la evenimente, fiind și el un detectiv apreciat de echipele puse să investigheze crimele, mai ales că el are, spre deosebire de polițiștii profesioniști, o erudiție excepțională. Doar el poate găsi legături pe care ceilalți nu au cum să le vadă, deoarece nu au cultura lui.

De cealaltă parte a oceanului, în Mexic, americanul Columbus Clay, cel mai bun detectiv al lor și mare „mahăr” în serviciile secrete, participă la elucidarea misterelor de acolo. Columbus Clay este un profesionist desăvârșit, un om care le cam spune lucrurilor pe nume, indiferent de alte constrângeri exterioare. El este un om dintr-o bucată și cu o uriașă experiență în spate.

La un moment dat toate încep să se lege între ele și ceea ce s-a petrecut la Vatican a fost în strânsă legătură cu evenimentele din Mexic. În anii în care se petrece acțiunea cărții, Biserica Catolică a fost pur și simplu zguduită din temelii de uriașe scandaluri de corupție, de scoaterea la suprafață a multor detalii legate de homosexualitatea multor membri ai clerului și ce este mult mai grav, de nenumărate cazuri de pedofilie în rândul așa-zișilor reprezentanți ai lui Dumnezeu pe Pământ.

Chiar dacă personajele romanului sunt „create”, dar după alte personaje reale, multe dintre fapte au fost, din păcate (și o spun cu mare părere de rău), adevărate. Presa vremii a relatat cazurile concrete care au „ieșit la suprafață”, deși biserica a făcut, așa cum a făcut mereu, încercări de mușamalizare.

În orice caz, personalul clerical dovedit vinovat de homosexualitate și ce-i mai rău, de pedofilie, a primit „pedepse” mult prea blânde, prin mutarea dintr-un loc într-altul. Un fel de rotație a cadrelor, cum se practica și la noi pe vremea comunismului și se mai practică încă…

Dar ce treabă are Michelangelo în toată povestea? Ei bine, marele artist, care era un fervent apărător al catolicismului, un om cu trăiri puternice legate de creștinism, se pare că găsise niște lucruri care ar fi zguduit puternic fundamentul bisericii. El a căutat să ascundă ceea ce aflase, atât de teama a ceea ce ar fi putut păți (Inchiziția era încă în putere și puteai fi de urgență condamnat la arderea pe rug), dar și pentru că îi erau zdruncinate propriile convingeri. În carte, la Roma, profesorul american Baker, caută să afle și secretul lui Michelangelo, care potrivit ultimelor argumentări, chiar fusese aflat de genialul artist.

Independent de Michelangelo, un profesor american a descoperit și el recent aceleași lucruri, pe care vă las să le descoperiți și voi, citind cartea pe care o puteți comanda de la Libris.ro, de unde mi-am luat-o si eu.