Testamentul lui Abraham – Igor Bergler (recenzie)

Testamentul lui Abraham (recenzie) de Igor Bergler, Editura Litera, București 2018

Vă place să citiți cărți? Deși iubitorii de cărți reprezintă din păcate un procent destul de redus din populația țării noastre, românii fiind codași în Europa și din acest punct de vedere, eu cred că dintre cei ce intră aici, pe blog, un procent uriaș, poate chiar 100%, iubește și lectura.

Acum avem acces neîngrădit la cărți, pe care le putem cumpăra, așa cum am cumpărat eu aceasta serie de la Libris, sau le putem împrumuta de la bibliotecile publice. Putem citi orice fel de carte dorim fără să fim condamnați pentru asta, putem comanda cărți și din străinătate și putem să le discutăm cu prietenii, în cluburi de lectură sau pe forumuri. Însă nu a fost întotdeauna așa.

Un tiran, un dictator, o organizație sau o instituție refractară la progres, religiile de orice fel, se tem cel mai mult nu de atacurile fizice violente ale contestatarilor lor, ci de cuvântul adevărului. Iar cuvântul, ideile, criticile etc. se propagă prin cartea scrisă. Poate că nu știm încă, sau poate că nu ne dăm seama, dar au existat perioade în istoria umanității în care cărțile au fost arse, autorii lor omorâți, la fel ca și cei ce încercau să conserve câte ceva din bogăția intelectuală a lumii. Pentru aducerea la lumină a bogăției și bucuriei din cărți, mulți oameni au plătit cu viața.

Acum putem citi ceea ce dorim, dar totuși pericolul nu a trecut, deoarece ura unora pentru cărți este patologică. În lume, nu doar la noi, statisticile arată că politicienii sunt inculți în proporție de peste jumătate. Iar aceștia ne conduc pe noi, aleși de alți inculți sau analfabeți funcționali.

De ce v-am spus toate acestea? Pentru că ideea de bază a cărții despre care vă vorbesc astăzi, Testamentul lui Abraham, este chiar lupta pentru păstrarea cărților și a întregului patrimoniu literar a umanității. Igor Bergler, așa cum „l-am cunoscut” din romanele anterioare pe care le-am citit cu sufletul la gură (vezi AICI si AICI) este un intelectual erudit, foarte bine documentat și care întreprinde o muncă uriașă de promovare a culturii.

El ar putea fi unul dintre marii maeștri ai organizației Omnes Libri, organizație (ipotetică) ce apare în roman și care luptă de mii de ani pentru salvarea cărților de urgiile vremurilor și de a celor care nu le vor, pentru că au ceva de ascuns.

Romanele lui nu sunt doar romane polițiste sau din genul thriller, ci sunt adevărate lecții de istorie, de psihologie socială și de îmbogățire a culturii generale. Am aflat din cărțile sale mult mai multe lucruri decât aș fi aflat dacă aș fi citit tratate întregi de istorie. Acest roman este al doilea al seriei Charles Baker, dar al treilea pe care l-am citit eu.

Din punct de vedere cronologic însă, ar fi primul după ordinea desfășurării evenimentelor. Dar asta contează mai puțin la urma urmei, pentru că acțiunile cărților lui nu se continuă, așa că acestea pot fi citite separat, în ce ordine „le apucă” cititorul, așa ca și mine.

Așadar, profesorul Charles Baker de la celebra universitate Princeton, din SUA, care în treacăt spus are și ceva origini românești (dacă scriitorul este român cum altfel?) este pus în fața unor mari dileme pe care trebuie să le rezolve. O serie de crime misterioase se leagă de cercetările pe care asistentul profesorului nostru le făcea despre viața marelui președinte american Abraham Lincoln, pe timpul căruia a fost abolită sclavia. Dar se pare că cei ce se temeau teribil de aflarea unui secret din viața lui Lincoln, secret care putea zdruncina din temelii America, mai au și alte planuri de acțiune.

Controlul maselor este unul dintre ele și cine crede că în acest domeniu nu s-au investit sume uriașe, înseamnă că nu a înțeles încă felul în care funcționează lumea noastră. Cine ar vota politicieni semianalfabeți dacă nu ar exista și o manipularea colosală a maselor de votanți?

În fine, dacă la toate acțiunile mai adăugăm și pregătirea unui atentat la viața președintelui american de la acea vreme (Obama), vom avea pare în carte de acțiune pe muchie de cuțit. Iar toate se leagă și cu ale evenimente, petrecute cu sute de ani în urmă sau chiar cu două mii de ani înainte, de la fondarea misterioasei organizației Omnes Libri, cea care s-a străduit din răsputeri să protejeze cărțile.

Credeți că am terminat? Dar oare Vaticanul nu și-a băgat și el nițel coada în toate astea? Iar serviciile secrete americane, mai multe dintre ele nu unul singur și chiar un serviciu secret din Italia, credeți că dorm? Cu toții sunt implicați în acțiune, cu toții caută să-și protejeze banii și interesele.

Desigur nu vă pot povesti romanul, dar vă pot îndemna să-l citiți, deoarece veți deveni mai bogați spiritual și vă veți îmbogăți cultura generală. Abia îl aștept pe următorul din serie, Minciuna lui Michelangelo – Profeți și Sibile!