4 stiluri de parenting din care să te inspiri
Parenting, care vine din englezescul parent (părinte adică) înseamnă de fapt arta sau știința de a fi părinte. După ce în decursul milioanelor de ani de evoluție a speciei umane părinții au fost pur și simplu părinți, de ce tocmai acum se discută despre parenting? El nu a existat dintotdeauna?
Desigur că a-ți crește puii este o îndeletnicire de când lumea, întâlnită nu doar la oameni ci și la foarte multe specii de animale. În regnul animal există pui care sunt singuri din momentul în care vin pe lume și supraviețuiesc inițial doar după cum le dictează instinctul și după ce mai învață singuri ulterior.
Dar mai există multe specii care își învață puii cum să recunoască ceea ce e bun de mâncat, cum să se ascundă de dușmani, cum să lupte cu alte animale sau cu membrii propriei specii etc.
Ce înseamnă parenting
La oameni însă creșterea puilor, a copiilor adică a căpătat noi conținuturi, deoarece și viața socială este mult mai complexă. Așa a apărut parentingul, dar să nu credeți că doar în epocile moderne a fost teoretizat și transmis altora.
Din vechime oamenii au comunicat pe cale orală ceea ce știau, iar după ce a fost inventat scrisul au comunicat și în acest mod mai eficient ca extindere spațială și temporală. Există multe tăblițe sumeriene cu sfaturi pentru părinți și cu probleme pe care generația tânără le are, așa că în această privință, nimic nou sub soare!
Mai târziu au apărut manuscrisele și începând cu China și ajungând până în Europa, pot fi găsite date din toate perioadele istorice, despre cum să faci și ce să faci ca să îți crești mai bine copilul. Este o problemă de evoluție la urma urmei, deoarece un copil mai bine educat are în viață șanse mai mari de reușită.
Parentingul a evoluat foarte mult în epoca modernă deoarece au apărut psihologii, care alături de pedagogi, pot să descopere multe din tainele creierului uman și pot ajuta astfel și arta de a crește și a educa copiii.
Stiluri de parenting
Există mai multe tipuri de parenting și le vom prezenta succint, pentru a le detalia ulterior în câteva articole.
1.Stilul sever, se remarcă prin educarea copiilor în sensul respectării regulilor, dar și pe apropierea de aceștia în sensul în care copiii să înțeleagă regulile de respectat și să o facă din proprie conștiință. Pedepsele sunt rare din partea unui părinte sever, care părinte la rândul lui este și un model. Este genul de părinte care impune să facem ceea ce este drept, dar să facem cu toții asta.
2.Stilul autoritar, este caracterizat prin impunerea unor reguli copiilor, dar fără prea multe discuții. Faci ce zic eu și gata! Un astfel de părinte pedepsește des, în exces uneori, dar fără ca el să fie și modelul, adică cel care respectă regulile. Un astfel de părinte este un dictator la scara familiei.
3.Stilul permisiv, este acela al părinților care sunt indulgenți cu copiii lor, până a le face toate mofturile. Mulți părinți din epoca actuală, de la noi și de peste tot, sunt cam așa. Să-i iau copilului tot ce vrea, că eu nu am avut! Copiii din aceste familii sunt mai fericiți, dar pot să nu evolueze așa cum poate părinții și-ar dori.
4.Stilul neimplicat, sau absent, se referă la părinții care chiar îi lasă pe copii „de capul lor”, până la a-i abandona la figurat sau chiar la propriu. Acest stil nedorit se întâlnește însă din ce în ce mai mult și nu poate da în timp rezultate pozitive în educație.
Dacă vrei să afli mai multe detalii despre aceste stiluri de parenting, despre cel preponderent și despre cele care trebuie adoptate în diferite situații specifice, lasă un comentariu aici și voi continua seria de articole pe această temă.
evaancutahamza a zis
Nu aș putea să mă includ în unul dintre aceste stiluri. Din păcate, oscilez între sever și permisiv, cu accente de autoritar uneori.
Claudia Vasilache a zis
Nu cred ca exista parinte care poate adopta un singur stil. Suntem si noi, ca oameni, personalitati combinate 🙂