Povestea slujitoarei – Margaret Atwood (recenzie)

Povestea slujitoarei – Margaret Atwood (recenzie)

În încercarea de a descoperi noi autori am răsfoit netul și rafturile librăriilor virtuale pentru a alege ceva care să nu fie genul de carte pe care îl cam tot citesc de ceva vreme, adică Young Adult. Ar trebui să mă maturizez și eu, nu? 🙂

Așa am ajuns să îmi comand și cartea scriitoarei Margaret Atwood, Povestea slujitoarei despre care vă voi vorbi puțin astăzi și care, deși este o distopie, nu este genul Yound Adult. Cum vedeți, la genul distopic încă nu am putut renunța.

Din câte am citit pe site-ul editurii Paladin, unde a fost republicată traducerea ei, cartea scriitoarei Margaret Atwood este încadrata le genul science fiction& distopie. Eu știam că sunt genuri diferite și drept să zic nu prea am înteles de ce este considerat un roman science fiction când practic acțiunea se desfășoară într-o lume distopică.

Romanul Povestea slujitoarei este scris de către Margaret Atwood în anul 1985 și publicat la editura McClelland and Stewart, cu titlul original The Handmaid’s Tale (titlul alternativ Galaad 2195), prima variantă în limba română fiind tradusă și publicată la editura Leda în anul 2006.

Este un roman care a fost nominalizat pentru multe premii prestigioase: Booker în 1986, Nebula în 1986 și Prometheus în 1987 și chiar a câștigat câteva competiții Governor General’s Award în 1985 și Premiul Arthur C. Clarke în 1987.

Există și o ecranizare a acestuia cu titlul Poveste din viitor transpus pe marile ecrane de către regizorul Volker Schlöndorff, în anul 1990, în care îi regăsim pe Natasha Richardson, Robert Duvall, Aidan Quinn și Faye Dunaway în rolurile principale. Filmul a fost nominalizat la Ursul de Aur, Berlin 1990.

Bun, toate acestea fiind zise adică trecute pe listă ca și motive pentru care să te tenteze să citești și tu romanul Povestea slujitoarei, să trecem la descrierea pe scurt a poveștii după care o să vă spun și părerea mea.

Despre ce este vorba în Povestea slujitoarei

Suntem într-un viitor îndepărtat, în noua creată republică Galaad, apărută cu scopul de a reorganiza o Americă distrusă de explozii nucleare cu consecințe devastatoare pentru populație în ceea ce privește reproducerea. Mulți dintre locuitorii tării deveniseră infertili și, chiar mai rău de atât, șansele ca un copil să se nască viu sau fără malformații era foarte mic.

În aceste condiții, guvernul totalitar ajuns la putere reorganizeaza societatea pornind de la unele pasaje biblice din Vechiul Testament a căror interpretare este dusă la extrem.

„Iar Rahela, văzând că ea nu i-a născut lui Iacob niciun fiu, a prins a o invidia pe soră-sa și i-a zis lui Iacob: Dă-mi copii, că de nu, mor! Dar Iacob, aprinzându-se de mânie asupra Rahelei, i-a zis: Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Cel ce ți-a stârpit rodul pântecelui? Atunci Rahela a zis către Iacob: Iat-o pe roaba mea Bilha; intră la ea, și ea va naște pe genunchii mei și printr-însa voi avea și eu copii.”
(Facerea, 30:1-3)

Acesta abrogă mai toate drepturile femeilor, acestea devenind dependente de bărbați într-un regim teocratic extremist. Femeile capabile de procreare sunt transformate în corpuri bune de procreeat, tratate ca un fel de bun al clasei conducătoare. Fiecare femeie din această categorie este repartizată unui comandant pentru singurul scop de a-i oferi acestuia un urmaș, aceștia având în același timp și o soție, infertilă, din nefericire.

Se naște astfel un fel de triunghi amoros sau mai bine spus sexual dacă e să ne luăm după modul în care se desfășoară ritualul procreării când slujnica respectivă este un fel de anexă a corpului soției. Aș zice că femeile fertile din Galaad erau un fel de sclave sexuale deși nu era vorba de sex făcut pentru plăcere ci pentru procrare. Discutabil …

Într-o lume dictatorială condusă de bărbați fanatici religioși, femeile sunt împărțite în categorii în funcție de utilitatea lor:
–marthele sunte femei bătrăne trecute de perioada fertilă, dar capabile încă  de a duce la îndeplinire treburile gospodărești și a întreține casa.
–slujitoarele (traducerea exactă ar fi ”cameristă”) reprezentată de către ultimele femei care nu au devenit sterpe din cauza poluării toxice și radioactive și, deci, capabile de reproducere.
–soțiile sunt ”însoțitoare cu rol decorativ” pe lângă comandanți dar totuși o categorie de femei cu ceva mai multe drepturi. În familie doar. Zic asta pentru că ele conduc și organizează casa.
-mătușile sunt acele femei care le educă/reeducă pe slujitoare în plasamente bine organizate, cam ca niște școli internat de reeducare.
-Ar mai fi și categoria nefemei, adică cele care nu mai sunt bune de nimic și care sunt trimise în colonii, la curățarea deșeurilor readioactive.

Dacă soțiile sunt îmbrăcate în elegante haine de culoare albastră, marthele în vesminte mai comode de culoare verde, slujitoarele sunt îmbrăcate în niste rochii de culoare roșie, au o pe cap o pălărie albă, cu boruri mari și aduse, pe lateral foarte mult în față în așa încât să nu poată privi decât înainte.

Romanul este scris la persoana I, din perspectiva lui Offred, slujitoare în casa unui comandant sus pus. Aceasta, în viața dinainte de instaurarea regimului avusese o familie, un soț și o fiică despre care nu mai știe nimic în prezent.

Offred ne descrie, ne povestește cu lux de amănunte viața ei din prezent cu flashuri prin care ne vorbește și despre cine era ea înainte de instaurarea dictaturii.

Atmosfera din roman este una apăsătoare, deprimantă și este creată tocmai de această povestire ca  un jurnal de mărturisire scris/spus de Offred tocmai ca să poate rezista psihic în noua viață în care libertatea de cândva îi este mult îngrădită.

„Există mai multe tipuri de libertate. Libertatea de a face un lucru și libertatea de a nu mai avea de-a face cu un lucru. În vremurile de anarhie, aveam libertatea de a face lucruri. Acum ni se dă libertatea de a nu mai avea de-a face cu anumite lucruri. Nu subestimați acest tip de libertate.”

Viața lui Offred este una rutinată, ingrădită de drepturi și deprimantă. Mai ales că are și posibilitatea sau mai bine spus ghinionul de a putea compara viața goală de acum cu ceea ce avea cândva. E cumplit să treci de la o viață mai bună la una mai rea.

Însă Offred este o femeie puternică și încearcă să nu cedeze nervos și speră ca acest coșmar să se termine cât de curând, speranță care practic o ține în viață.

Cred în existența mișcării de rezistență așa cum cred că nu poate exista lumină fără să existe și umbră. sau, mai degrabă, nu există umbră dacă nu e și lumină.

Există o mișcare de rezistență? Va reuși oare Offred să supraviețuiască cumva, sau chiar să scape. Va rămâne ea însărcinată sau va fi trimisă în colonii ca și nefemeie? Asta veți afla citind romanul.