Ce înseamnă școala vieții? O ai sau nu o ai?
Expresia școala vieții este foarte întâlnită la noi la români, mai ales de la o vreme încoace, de vreo 30 de ani. Expresia a fost folosită dintotdeauna, de când este poporul român și limba română probabil. Dar ce înseamnă și în ce context este folosită?
În mod normal, sintagma ar trebui să se refere la cineva care a dobândit în decursul vieții și multe abilități practice, are multă experiență și este prin urmare foarte priceput la ceva anume. Viața însă ne arată că expresia școala vieții este folosită mai mult pentru a desemna pe cineva care, deși nu a făcut prea mulți ani de școală, știe „să se descurce”, „să facă bani”, să fie mai șmecher decât alții adică.
Cu alte cuvinte, cel care se laudă că are școala vieții, vrea de fapt să-și acopere prin asta chiar lipsa anilor de școală adevărată, pe care o consideră inutilă, potrivit ideii vechi de când lumea că atunci când vulpea nu ajunge la struguri spune că sunt acri.
Dar de ce vor oamenii să pară a fi altceva decât sunt? Este un fapt specific speciei umane, acela că fiecare individ vrea să creadă că viața lui este foarte importantă, că el ocupă un loc însemnat în societate și că până și planeta nu s-ar putea roti fără el. Este de fapt o problemă de auto-stimă, de ego și de nevoie de confirmare a valorii din partea celorlalți.
Un individ care nu are astfel de probleme va accepta cu mândrie și seninătate realitatea. Va spune de exemplu, în sinea lui, că nu am ajuns inginer pentru că nu m-am omorât cu cartea, dar sunt un foarte bun brutar, tâmplar, mecanic, fermier sau vânzător, care îmi câștig cinstit pâinea, am grijă de familia mea și fac tot ce pot să duc o viață frumoasă. Îmi doresc să-mi educ copiii și sper ca măcar ei să iubească învățătura.
Cel cu probleme va zice: eu am școala vieții, eu n-am învățat că nu-mi folosește la nimic și oricum eu sunt foarte deștept de la natură, fără nici un fel de școală. Mie îmi ajunge doar școala vieții, fraierii fac alte școli degeaba și pe bani mulți. Realitatea este totuși dură cu cei care au doar școala vieții, pentru că ei nu se vor putea angaja pe posturile pentru care nu au studiile necesare.
Când vor realiza că doar școala vieții nu le este de mare folos? Atunci când va fi prea târziu, când își vor vedea foștii colegi silitori din școală că au ajuns undeva. Și la urma urmei, cu toții am trecut prin viață și fiecare om are o experiență unică. Cu toții avem școala vieții, dar aceea pozitivă nu doar sintagma care încearcă să ascundă lipsa de fapt a anilor de școală.
Lasă un răspuns