Evadare din biblioteca domnului Lemoncello – Chris Grabenstein (recenzie).
Carte apărută la Editura Corint Junior, București, 2017.
Deși oferta editurilor este bogată și variată și poți găsi cărți pentru toate vârstele și toate gusturile, într-un articol găsit pe net se arăta că, din păcate, românii cheltuiesc pe cărți sub 20 de lei pe an, mai exact 16 lei și ceva, ceea ce reprezintă cam prețul unui pachet de țigări.
Faptul este îngrijorător, ce-i drept, mai ales că, pe lângă acest procent de oameni care totuși mai investesc în cărti, mai există și o mare masă de oameni care nu cumpără cărți absolut deloc. Și, tot din păcate, acest procent are vârste din ce în ce mai mici. Tânăra generație preferă mai degrabă să urmărească conținut de tip video decât să citească o carte în format fizic.
Cum să-i faci totuși pe copii să citească? Prin ce minune psihologică îi poți determina să mai lase deoparte gadgeturile electronice și să ia în mână o carte tipărită pe hârtie? Răspunsul este știut: oferindu-le cărți pe gustul lor, cărți captivante, potrivite vârstei lor. Iar Evadare din biblioteca domnului Lemoncello este exact o astfel de carte.
Subiectul m-a fascinat de la început: membrii unei familii moderne (Keely), trei băieți, dar și părinții lor, sunt niște „jucăuși” care adoră atât jocurile pe suport electronic cât și jocurile „adevărate” de grup, pline de probleme.
Cel mai mult sunt fascinați de jocurile interesante și pline de mister create de o firmă celebră ce aparține domnului Lemoncello. Prâslea familiei (Kyle Keely) vrea să își depășească frații mai mari și află că celebrul creator de jocuri este chiar cel care a sponsorizat renovarea bibliotecii publice din oraș.
Ba mai mult, domnul Lemoncello va fi cel care, pentru marea (re)deschidere a bibliotecii, va organiza un eveniment absolut fascinant și nemaiauzit: 12 copii de 12 ani vor fi selectați să petreacă o noapte în biblioteca plină de mistere, chiar înainte de deschidere.
Ei vor participa la un fel de competiție-joc, care le va testa istețimea, capacitatea de a dezlega mistere și spiritul de întrajutorare. Ce provocare mai mare poate fi pentru un copil? Idolul tău, marele creator de jocuri, te va supune la un formidabil test.
Și aș mai adăuga eu: ce idee interesantă pentru un scriitor să îi atragă pe copii în lumea fascinantă a bibliotecilor! Pentru că dacă nu pot să își cumpere cărți, toți copiii trebuie învățați să le găsească și să le împrumute de la o bibliotecă, școlară sau orășenească. Sau să și le împrumute între ei, să citească mai mult și să împărtășească ce au citit. Fără nici o îndoială, de astfel de cărți avem nevoie!
Acum cred că vă este clar că ambițiosul Kyle va fi (totuși) selectat pentru a face parte din cei ce vor petrece o noapte în biblioteca din care vor trebui să… evadeze. Pentru că după ce ajung acolo, copii vor afla că scopul jocului este să găsească o ieșire din biblioteca ultramodernă, foarte securizată și plină de mistere.
Ei vor trebui să caute indicii, să afle tot ce se poate afla ca să își atingă scopul, dar mai ales să lucreze împreună pentru a reuși. Apreciez cu atât mai mult faptul că la final nu a fost un singur câștigător, ci un grup de copii care au reușit.
Asta deși între copii au apărut de la început rivalități dar și alianțe, încercări de a-și manipula colegii, dar și încercări de a se cunoaște mai bine și de a se accepta. Cam așa se întâmplă mereu în spațiile închise în care un grup de oameni este forțat să acționeze pentru a rezolva o situație problematică.
Cartea mai urmărește pe scurt și „povestea” băiețelului Kyle, care va ajunge să îndrăgească lectura, deși inițial nu era pasionat de așa ceva. Este practic povestea oricăruia copil de 12 ani, care încă nu și-a găsit pasiunea în viață, în anii de sfârșit ai copilăriei.
Dar să descoperi ce frumos poate fi să citești este chiar un fapt pozitiv și de mare însemnătate pentru viitorul oricărui copil. Iar biblioteca trebuie să fie un spațiu pe care copiii să îl frecventeze cu drag, convinși că în cărți vor afla prieteni adevărați pentru totdeauna.
Pentru pasionații de jocuri și mistere, mai există în carte un puzzle care nu are legătură cu povestea „principală”. Iată de ce cartea este recomandată nu numai copiilor, băieți și fete deopotrivă, dar și adulților care pot afla cum să își motiveze copii să citească.
Fără nici un fel de exagerare, Evadare din biblioteca domnului Lemoncello este una dintre cele mai bune cărți pentru copii pe care le-am citit în ultimul timp. Însă o recomand sincer și părinților.
Lasă un răspuns