Să nu plângi – Mary Kubica (recenzie)
Să nu plângi, romanul autoarei Mary Kubica este un thriller apărut la editura Herg Benet în colecția ”Passport” pe care mi l-am comandat acum ceva timp de aici, și despre care m-am gândi să vă spun astăzi câteva lucruri. Nu prea multe pentru că un thriller trebuie citit fără spoilere. Altfel unde ar mai fi frumusețea lecturii lui, nu?
Cu Mary Kubica am făcut cunoștință (virtuală, doar) acum câțiva ani când mi-a picat în mână primul ei roman publicat la noi, tot la editura Herg Benet, Fata cea bună, apoi am citit Necunoscuta.
M-a impresionat foarte mult povestea din Fata cea bună și mi-a plăcut felul în care l-a scris și m-a emoționat foarte mult la final. Nu pot uita cum am terminat de citit cartea târziu, în toiul nopții, cu lacrimi curgand pe obraji. Și cum mi-am promis să citesc fiecare roman scris de ea și tradus la noi. Și așa am și făcut.
Să nu plângi nu este nici primul, nici al doilea ci al treilea roman scris de Mary Kubica, tradus și publicat la noi, toate la editura Herg Benet. Și pe toate le-am citit imediat ce au apărut. După părerea mea sau mai bine zis ținând cont de gusturile mele, nu se numără nici printre cele mai bune romane ale ei. Dintre toate 3 cel mai drag îmi este Fata cea bună, apoi Necunoscuta și abia ultimul cel de azi.
Deși Mary Kubica nu și-a schimbat stilul, probabil că povestea nu prea a fost pe gustul meu. Ceva nu mi-a plăcut sau nu m-a impresionat la fel de mult ca în celelalte romane ale ei și nu a ajuns la sufletul meu. Asa nu înseamnă că nu este un thriller bun. Ba chiar am citit recenzii bune la el și vă recomand să-l citiți ca să decideți singur daca e pe gustul vostru.
Despre ce este vorba în Să nu plângi
Povestea din Să nu plângi este spusă din 2 perspective. Pe de o parte avem povestea lui Quinn și pe de alta pe cea a lui Alex, cele 2, așa cum ne-a obișnuit Mary Kubica, având, la final legătură între ele.
Quinn este o tânără fată care pleacă de lângă ai săi din dorința de a-și demonstra și a le demonstra că poate să se descurce și singură. Ea se mută cu Esther și cele 2 fete devin cele mai bune prietene. Totul este ok până în momentul în care Esther dispare pur și simplu iar Quinn începe s-o caute.
Mai întâi pe cont propriu, apoi merge și la poliție după care, dezamăgită pentru că nu este ajutată să-o găsească pe Esther, continua investigația pe cont propriu ajutată și de un coleg de muncă de care era mai apropiată.
Alex este un băiat de 18 ani care locuiește într-un orășel din Michigan. Deși un băiat inteligent, Alex are parte de experiențe de familie traumatizante care îl fac să renunțe la visul de a urma o facultate, de a pleca din micul orășel în care locuiește și a-și construi un viitor în altă parte. Părăsit de mamă când era mic, rămâne împreună cu tatăl alcoolic de care în prezent trebuie să aibă grijă și se angajează la o cafenea mică din localitate.
Într-o zi, pe ușa cafenelei intră o tânără frumoasă și misterioasă, cu un comportament puțin ciudat dar de care se îndrăgostește fară voia lui. Cei doi își spun povestea în paralele și, pe măsură ce înaintăm cu lectura vom înțelege din ce în ce mai mult că între cele 2 povești aparent paralele există un punct comun. Faptul că poveștile sunt spune separat și din diferite perspective face ca misterul să fie și mai mare. La fel și dorința de a merge până la capăt ca să afli ce s-a întâmplat cu Esther.
Este Esther moartă? A dispărut, a fugit cu banii din bancă, a plecat doar ca să scape de colega ei de cameră? Cine e de fapt necunoscuta de care s-a îndrăgostit Alex și care pare să semene cu Esther. Sunt întrebări la care vei afla răspunsul la final. Degeaba încerci să presupui, să dezlegi misterul. Nu vei reuși decât citind finalul cărții.
Părerea mea despre Să nu plângi
Spuneam la început că de data asta nu prea m-a impresionat povestea din romanul scris de Mary Kubica. E o atmosfera foarte apăsătoare, ușor macabră în unele locuri. Și cred că asta mi-a creat o stare care m-a făcut să nu o pot citi cu plăcere.
Mi s-a părut că unele paragrafe conțin prea multe descrieri amanunțite care nu își au rostul și care au lungit cumva inutil romanul. Pe de altă parte am înțeles intenția autoarei. A încercat să ne povestească mai mult despre fiecare dintre cei 2 eroi principali în parte așa încât să le înțelegem mai mult comportamentele, felul de a fi, de a acționa. Doar că uneori mi s-a părut prea mult.
Repet, e doar o opinie personală, o chestiune de gusturi. Chiar dacă acest ultim roman al scritoarei Mary Kubica nu mi-a plăcut ca și celalalte, nu înseamnă că nu îi rămân fan în continuare și nu voie mai citi ce o să mai publice. Din contra, abia aștept următorul ei roman iar vouă vi-l recomand pe acesta și chiar mi-ar plăcea să-l citiți și apoi să îmi lăsați un comentariu ca să-mi spuneți cum vi s-a părut, ce v-a plăcut, cât de mult v-a placut.
Lasă un răspuns