”Mediterana” autor Adrian Petru Stepan (recenzie)
cu subtitlul ”Democrație, aventură, artă, jihad”, Editura Lebăda Neagră, Iași 2024
Unul dintre scriitorii mei contemporani preferați, domnul Adrian Petru Stepan, a publicat, relativ recent, Mediterana, o nouă carte, scrisă în stilul lui caracteristic. Tocmai ce am terminat-o de citit și, după părerea mea, este o lectură pe cât de plăcută, pe atât de incitantă.
Mediterana este o carte care te informează, dar și care te face să visezi. Este o carte care te provoacă să călătorești și să afli cât mai multe din călătoriile tale, nu doar să treci pur și simplu prin diverse locuri.
Citind-o, mi-am amintit, fără să vreau, de anii liceului când noi elevii de liceu ai acelor vremuri în care nu se putea călători liber prin lume, transmiteam de la unii la alții ”O călătorie spre marea interioară”, lucrare în trei volume a regretatului Romulus Rusan (soțul Anei Blandiana).
”Marea interioară”, așa cum au numit-o romanii în vremurile de glorie ale imperiului, era desigur Marea Mediterană, fața sudică a Europei noastre iubite, continentul atât de încercat de istorie. Încă de pe atunci mi-am dorit să ajung și eu la Marea Mediterană, pe care nu o văd doar ca pe o mare întindere de apă cu plaje frumoase și calde, ci mai degrabă ca pe un centru al civilizației.
Chiar asta încearcă și reușește pe deplin domnul Adrian Petru Stepan în noua sa carte: să ne arate că Mediterana, cu miile ei de ani de istorie, de prefaceri, de conflicte, dar și de relații pașnice înfloritoare între națiunile care o înconjoară, a fost și este un adevărat centru spiritual al umanității, un cuib din care civilizația s-a răspândit peste tot.
Relativ redusă ca dimensiuni (în jur de 160 de pagini), Mediterana este structurată pe nouă capitole, numite atât de frumos povești, în care sunt fotografiate doar unele locuri din jurul Mării Mediterane. Despre Trieste scrie în primul capitol, acest oraș port italian care a deservit vreme de secole Imperiul Habsburgic și încă mai deservește și acum Austria cea fără ieșire la mare, iar despre Veneția în cea de-a doua poveste. Nu putea să lipsească din seria povestirilor tocmai Veneția, orașul-republică ce a dominat secole la rând comerțul din marea interioară.
A treia poveste este dedicată „tocului cizmei Italiei”, adică provinciei Salento, zonă de interferență intre mai multe civilizații, având în vedere că acolo s-au întâlnit grecii cu romanii, cu bizantinii mai apoi și cu mulți alții.
Nu o să vă dau detalii despre fiecare capitol în parte ci o să vă invit să citiți cartea. Vreau doar să vă mai incit curiozitatea spunându-vă și titlul poveștii cu numărul cinci, Palestina: conflictul care se va termina la sfârșitul lumii, pentru metafora care este din păcate este atât de adevărată și de actuală. Dar mă întreb, oare chiar nu se va termina conflictul din Palestina, în ciuda atât de multor probleme care există acolo de aproape un mileniu și jumătate?
Mi-a plăcut foarte mult faptul că autorul a călătorit în locurile despre care scrie, a trăit experiențe autentice, a cunoscut oameni și a descoperit povești fascinante, pe care le redă într-un mod captivant în carte.
În concluzie, Mediterana este o carte deosebit de interesantă, care poate fi citită atât în fotoliul comod de acasă cât și într-unul din concediile care urmează sau într-o călătorie de afaceri. Marea Mediterană este prin geografia și istoria ei un adevărat Pământ în miniatură, un loc în care Occidentul se întâlnește cu Orientul și mereu un subiect despre care se poate scrie foarte frumos.
Mulțumesc domnului Adrian Petru Stepan pentru exemplarul,
cu autograf, oferit de acesta pentru lectură.
Traian V (autorul recenziei)
Lasă un răspuns