De ce un părinte ar trebui să știe ce este memetica?
Cum se discută din ce în ce mai mult despre educație, iar unii nu doar că discută, dar chiar și fac ceva în acest sens, am ales pentru azi un subiect care ar putea avea legătură cu actul de educație. M-am decis să scriu ceva despre memetică, termen relativ nou în limbajul psihologilor, antropologilor sau educatorilor.
În 1976 a apărut o carte care a șocat la vremea respectivă. Scrisă de Richard Dawkins și intitulată Gena egoistă (The Selfish Gene), cartea și-a dorit să explice din perspectivă evoluționistă multe dintre comportamentele dobândite sau învățate de indivizii unei populații.
Ei bine, în această carte apare pentru prima dată și termenul de memetică, propus pentru a descrie o unitate de informație culturală, capabilă să se transmită de la o minte la alta. Aceste „bucățele de cultură” ar putea explica de ce fiecare popor sau grup de oameni în parte au anumite specificități culturale, moduri de a gândi și reacționa, parcă moștenite din istoria lor.
O altă carte de referință în domeniu, care tratează pe îndelete memetica, este Virusul Minții a lui Richard Brodie (Editura Paralela 45). O recenzie a cărții poți citi AICI iar cartea o poți cumpăra de aici.
Scrisă cu rigoare științifică de un renumit programator (trecut pe la Microsoft și creatorul editorului WORD), cartea este o veritabilă introducere în această nouă ramură a psihologiei, dacă putem să-i spunem așa.
Autorul lansează ideea că memele au existențe independente de mințile gazdă, dar supraviețuiesc doar cele care se pot autoreproduce și autoreplica în mințile gazdă. Așa s-a ajuns la analogia cu virușii, memele fiind văzute ca niște „viruși ai minții”.
Se știe că mai ales copiii, dar și adulții fără discuție, învață prin imitație. Până să se ajungă la procese de gândire complexe, la judecăți morale, logice și de valoare, indivizii învață de la alți indivizi prin copierea comportamentelor.
Este și o consecință a evoluției, pentru că cei care se adaptează mai repede au avut întotdeauna cele mai mari șanse de reușită. Iar dacă mai ținem seama și că civilizația actuală are doar câteva mii de ani, interval de timp foarte mic în comparație cu sutele de mii de ani de comună primitivă, vom înțelege de ce cel mai ușor se propagă informațiile vitale pentru supraviețuire, adică cele despre pericol, hrană şi sex.
Practic cei ce puteau reacționa cel mai repede la avertismentul privind un pericol iminent au putut supraviețui și s-au putut reproduce. Abilitatea de a găsi repede hrană a permis și ea supraviețuirea și reproducerea. Iar reproducerea în sine era legată strict de reușita în găsirea unei partenere potrivite.
Acum putem înțelege și cum anume suntem bombardați în emisiunile de televiziune cu informații agresive care fac apelul la resorturile pericol, hrană și sex. Putem explica și de ce anumite emisiuni care par a fi făcute special pentru retardați, au atât de mare audiență.
Iată de ce este bine, ca și părinte să știm ce înseamnă memetica. Cunoscând toate acestea ne putem apăra atât pe noi cât și pe copiii noștri de a ne ”virusa” mintea. Iar calea pentru a face asta este dată de metoda lui Richard Brodie: cunoaștere (conștientizare), gândire, judecată.
Însă nu toate memele sunt „negative”, pentru că mai există și meme „pozitive”, pe care le putem implanta în creierul copiilor noștri de mici. Memetica poate fi folosită pentru a face învățarea mai ușoară, lecțiile mai atractive iar judecata mai rapidă și mai corectă.
Căutați să citiți și singuri și să vă documentați!
Lasă un răspuns